Dreptul UE este constituit din reguli care pot fi repartizate în cinci categorii din punct de vedere al forţei juridice. Primele se găsesc în tratatele constitutive şi în instrumentele juridice care îi sunt anexate sau care le-au modificat. Acest prim ansamblu formează dreptul originar, acest termen fiind luat în sensul său cronologic cât şi tehnic. Un al doilea ansamblu este constituit din acte unilaterale ale organelor comunitare. Este, în general, desemnat sub numele de drept derivat pentru a indica natura şi funcţia sa de aplicare a precedentei categorii. Un al treilea ansamblu este constituit din este constituit din normele de drept care provin din angajamentele externe ale Comunităţilor (acordurile încheiate de Comunităţi cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale, actele unilaterale adoptate prin organele anumitor acorduri externe ale Comunităţilor, unele tratate încheiate de statele membre cu statele treţe). O altă categorie a izvoarelor dreptului comunitar este alcătuită din acte precum: Convenţia comunitară, deciziile şi acordurile convenite prin reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, declaraţiile, rezoluţiile şi luările de poziţie relative ale Comunităţilor. Practică le desemnează sub denumirea de drept complementar. Acestor trei categorii li se adaugă un drept jurisprudenţial constituit din deciziile Curţii de Justiţie care, alături de principiile generale de drept, constituie izvoare nescrise ale dreptului comunitar. Dreptul comunitar are efect direct condiționat şi nerestrâns asupra legislațiilor naționale. În această ipoteză sursele de drept comunitar pot fi invocate în cadrul oricărui tip de litigiu. Dar dispoziţiile lor nu sunt invocabile decât dacă răspund anumitor condiţii. Această parte a teoriei efectului direct este cea mai veche întrucât priveşte în primul rând tratatele constitutive. Fundamentat pe o construcţie pretoriană remarcabilă, teoria efectului direct constituie partea cea mai complexă a dreptului comunitar. Condiţiile efectului direct depind de tipul de sursa invocată. Pentru anumite surse efectul direct este automat şi general, pentru altele este supus unor condiţii sau este condiţionat şi restrâns.

EU law consists of rules that can be divided into five categories in terms of legal force. The premiums can be found in the constitutive treaties and in the legal instruments that are annexed to or modified by them. This first set forms the original law, this term being taken in its chronological and technical sense. A second set consists of unilateral acts of the community bodies. It is generally designated as a derivative law to indicate the nature and function of applying the preceding category. A third set consists of the rules of law arising from the external commitments of the Communities (agreements concluded by the Communities with third countries or international organizations, unilateral acts adopted by the bodies of certain external agreements of the Communities, some treaties concluded by the Member States with awake states). Another category of sources of Community law consists of acts such as: Community Convention, decisions and agreements agreed by the representatives of the governments of the Member States meeting within the Council, declarations, resolutions and relative positions of the Communities. Practice designates them as complementary law. To these three categories is added a jurisprudential right constituted by the decisions of the Court of Justice which, together with the general principles of law, constitute unwritten sources of Community law. Community law has a direct and unconditional direct effect on national law. In this hypothesis, the sources of Community law can be invoked in any type of dispute. But their provisions are invocable only if they meet certain conditions. This part of the theory of direct effect is the oldest since it concerns primarily the constitutive treaties. Based on a remarkable pretorian construction, the theory of direct effect constitutes the most complex part of Community law. The conditions of the direct effect depend on the type of source invoked. For some sources the direct effect is automatic and general, for others it is subject to conditions or it is conditioned and restricted.