Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
635 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-28 13:49 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
341.4 (178) |
Drept penal internațional (168) |
SM ISO690:2012 TONCOGLAZ, Maxim. Sistemele judiciare naționale în fața ordinii juridice. In: Vector European, 2020, nr. 1, pp. 42-48. ISSN 2345-1106. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Vector European | ||||||
Numărul 1 / 2020 / ISSN 2345-1106 /ISSNe 2587-358X | ||||||
|
||||||
CZU: 341.4 | ||||||
Pag. 42-48 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Dreptul UE este constituit din reguli care pot fi repartizate în cinci categorii din punct de vedere al forţei juridice. Primele se găsesc în tratatele constitutive şi în instrumentele juridice care îi sunt anexate sau care le-au modificat. Acest prim ansamblu formează dreptul originar, acest termen fiind luat în sensul său cronologic cât şi tehnic. Un al doilea ansamblu este constituit din acte unilaterale ale organelor comunitare. Este, în general, desemnat sub numele de drept derivat pentru a indica natura şi funcţia sa de aplicare a precedentei categorii. Un al treilea ansamblu este constituit din este constituit din normele de drept care provin din angajamentele externe ale Comunităţilor (acordurile încheiate de Comunităţi cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale, actele unilaterale adoptate prin organele anumitor acorduri externe ale Comunităţilor, unele tratate încheiate de statele membre cu statele treţe). O altă categorie a izvoarelor dreptului comunitar este alcătuită din acte precum: Convenţia comunitară, deciziile şi acordurile convenite prin reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, declaraţiile, rezoluţiile şi luările de poziţie relative ale Comunităţilor. Practică le desemnează sub denumirea de drept complementar. Acestor trei categorii li se adaugă un drept jurisprudenţial constituit din deciziile Curţii de Justiţie care, alături de principiile generale de drept, constituie izvoare nescrise ale dreptului comunitar. Dreptul comunitar are efect direct condiționat şi nerestrâns asupra legislațiilor naționale. În această ipoteză sursele de drept comunitar pot fi invocate în cadrul oricărui tip de litigiu. Dar dispoziţiile lor nu sunt invocabile decât dacă răspund anumitor condiţii. Această parte a teoriei efectului direct este cea mai veche întrucât priveşte în primul rând tratatele constitutive. Fundamentat pe o construcţie pretoriană remarcabilă, teoria efectului direct constituie partea cea mai complexă a dreptului comunitar. Condiţiile efectului direct depind de tipul de sursa invocată. Pentru anumite surse efectul direct este automat şi general, pentru altele este supus unor condiţii sau este condiţionat şi restrâns. |
||||||
Cuvinte-cheie Sisteme juridice naționale, ordine juridică europeană, dreptul UE, drept naţional, drept comunitar, Curtea de Justiție a UE, national legal systems, European legal order, EU law, national law, Community law, EU Court of Justice |
||||||
|