Particularitatile metabolismului compusilor fosforici la plantele viticole in functie de geneza lastarilor si activitatea centrelor donor-acceptor in perioada pregatirii catre iernare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
562 1
Ultima descărcare din IBN:
2023-03-01 20:06
SM ISO690:2012
POPOVICI, Ana, NEGRU, Petru, ŞIŞCANU, Gheorghe. Particularitatile metabolismului compusilor fosforici la plantele viticole in functie de geneza lastarilor si activitatea centrelor donor-acceptor in perioada pregatirii catre iernare. In: Biotehnologii avansate – realizări şi perspective: Simpozionul ştiinţific naţional cu participare internaţională, 24-25 octombrie 2013, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2013, Ediția III-a, p. 124.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Biotehnologii avansate – realizări şi perspective
Ediția III-a, 2013
Simpozionul "Biotehnologii avansate – realizări şi perspective"
Chişinău, Moldova, 24-25 octombrie 2013

Particularitatile metabolismului compusilor fosforici la plantele viticole in functie de geneza lastarilor si activitatea centrelor donor-acceptor in perioada pregatirii catre iernare


Pag. 124-124

Popovici Ana, Negru Petru, Şişcanu Gheorghe
 
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor al AŞM
 
Disponibil în IBN: 18 martie 2020



Teza

În timpul fenofazelor de creştere a strugurilor, maturării boabelor şi perioadei post-recoltă intensitatea acumulării compuşilor fosforici studiaţi (fosfor anorganic, organic, acidosolubil şi macroergic, glucide eterice şi nucleotide), a fost cu mult mai pronunţată în frunzele lăstarilor principali ai soiului Aligote cu rezistenţă mai înaltă la secetă şi ger comparativ cu a soiului Cardinal mai slab rezistent. Frunzele de la baza lăstarilor soiului Aligote s-au deosebit de cele din mijlocul lăstarilor prin conţinutul mai înalt al fracţiilor fosforice, în deosebi al fosforului macroergic, glucidelor eterice (de 1,5) şi al nucleotidelor (de 1.7). Vârful lăstarilor a avut de asemenea un conţinut înalt al celor şase fracţii fosforice (după cel al frunzelor de la bază). Încât ţesuturile acestei zone a lăstarilor nu sunt cele de depunere în rezervă a diferitor substanţe, putem presupune că conţinutul înalt al compuşilor fosforici în ţesuturile acestoraprovine din contul unui donor, care nu poate fi altul decât frunza,iar conul de creştere, bobul şi ţesuturile floemului lăstarilor sunt acceptorul acestui donor. În perioada etapei post - recoltă, când strugurii ca acceptor lipsesc, iar creşterea vârfurilor lăstarilor e extrem de redusă sau e nulă, acceptorul principal devin ţesuturile lăstarilor tulpinii şi rădăcinilor. Prin urmare frunzele din partea bazală a lăstarilor principali prezintă depozitul de acumulare a compuşilor fosforici (urmate de cele din mijlocul acestor lăstari), îndeosebi ai celor bogaţi în energie cum sunt nucleotidele, fosforul macroergic şi glucidele eterice – compuşi cu o importanţă majoră în formarea şi manifestarea însuşirilor de rezistenţă ale plantelor la ger şi iernare. Conţinutul compuşilor fosforici studiaţi a fost mai înalt în frunzele lăstarilor aderenţi în raport cu al lăstarilor principali, în deosebi a nucleotidelor, glucidelor eterice şi fosforului macroergic. În asemenea situaţie şi rezistenţa acestora la ger ar trebui să fie mai înaltă în comparaţie cu al lăstarilor principali. Obţinerea unor rezultate pozitive ar da posibilitatea de a folosi coardele aderente cu scopul ridicării rezistenţei plantelor la ger. După cum se ştie lăstarii aderenţi îşi încep creşterea mai târziu, deoarece ei se formează în axela frunzelor de pe celelalte categorii de lăstari. Deşi aceşti lăstari înrăutăţesc iluminarea frunzelor din interiorul coroanei butucilor, iar de unii specialişti au fost catalogaţi drept organe parazitare, care consumă asimilatele mai mult decât sintetizează, cercetările mai recente au pus în evidenţă contribuţia copililor la creşterea în greutate a strugurilor, la sporirea producţiei şi diferenţierea mugurilor de rod. Sunt şi soiuri cu copili fertili (până la 50%) pe care se pot realiza producţii suplimentare de struguri (Perla de Csaba , Aligote, Fetească Albă, Alepo şi a.), îndeosebi la soiurile cu un coeficient redus de fertilitate a ochilor de iarnă. Lăstarii aderenţi (copilii) se folosesc şi la formarea mai rapidă a coroanei butucilor afectaţi puternic de ger. Observaţiile efectuate de noi în multiplele expediţii (a comisiilor ministerului agriculturii) de determinare a stării plantaţiilor viticole din Republică, afectate puternic de ger şi a cercetărilor de pe loturile noastre experimentale, au scos în evidenţă cazuri când ochii lăstarilor aderenţi au o rezistenţă mai înaltă la ger în raport cu a coardelor principale, de asemenea şi a părţii apicale a lăstarilor în comparaţie cu a ochilor amplasaţi pe partea bazală. În literatura de specialitate informaţii ce vizează rezistenţa acestor coarde la ger şi includerea lor în tehnologia viticulturii nu am întâlnit. Aceasta este motivaţia necesităţii efectuării acestor investigaţii.