In accordance with its internal regulations, the purpose of the European Commission for Democracy through Law is to issue opinions, both on its own initiative and (most often) at the request of the authorized institutions (to request such opinions) of the state. The recommendations of the Venice Commission may be issued in the form of studies, amicus curiae reports, reports and practical guidance for its previously issued opinions. Commission’s recommendations are „soft law”, is non-binding legal instruments, so in contemporary international law there is a tendency to supplement or replace the traditional „hard law” (that is to say, the traditional mandatory law) with soft law (that is, apparently non-legal norms). Therefore, the article aims at a scientific analysis of how the Republic of Moldova understands the legal nature of the Venice Commission recommendations.

În conformitate cu reglementările sale interne, scopul Comisiei Europene pentru democraţie prin drept este de a emite avize atât din proprie iniţiativă, precum şi (de cele mai dese ori) la solicitarea instituţiilor autorizate (să solicite astfel de avize) ale statului. Recomandările Comisiei de la Veneţia pot fi emise sub formă de studii, rapoarte amicus curiae, rapoarte şi îndrumări practice pentru avizele sale emise anterior. Recomandările Comisiei au caracter de „soft law”, adică instrumente juridice fără caracter obligatoriu, însă în dreptul internaţional contemporan se atestă o tendinţă de a completa sau de a înlocui legislaţia tradiţională „hard law” (adică legislaţia tradiţională obligatorie) cu norme de soft law (adică cu norme juridice aparent non-obligatorii). Prin urmare, articolul are drept scop analiza ştiinţifică a modului în care Republica Moldova înţelege caracterul juridic al recomandărilor Comisiei de la Veneţia.