| Articolul precedent |
| Articolul urmator |
 |
 760 9 |
| Ultima descărcare din IBN: 2024-02-13 10:25 |
 SM ISO690:2012CONDREA, Iraida. Interviu cu Irina Condrea, şefa Catedrei de Limba Română, Lingvistică Generală şi Romanică, USM. In: Lumina verbului matern: Profesorul și savantul Irina Condrea – prezență remarcabilă în mediul academic și cultural din Republica Moldova, Ed. 1, 25 octombrie 2019, Chişinău. Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2019, pp. 31-33. |
| EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
| Lumina verbului matern 2019 | ||||||
|
Conferința "Lumina verbului matern" 1, Chişinău, Moldova, 25 octombrie 2019 | ||||||
|
||||||
| Pag. 31-33 | ||||||
|
||||||
 Descarcă PDF |
||||||
| Rezumat | ||||||
Mai poartă ziua de 31 august sensul unei sărbători naționale ce simboliza victoria în lupta pentru identitate, limbă? - Ziua de 31 august își păstrează importanța. Pentru mulți a devenit o zi de suflet, dar și una profesională. Noi, filologii, ne bucurăm de ea, în primul rând, pentru că ar fi ca o sărbătoare profesională. Desigur că fastul depinde de autorități. Oficial se marchează această zi și este foarte bine, pentru că așa cum se oficiază o slujbă la biserică, exact și aici oficial oamenii trebuie să știe că este sărbătoare. Cu doi ani în urmă nici nu puteam rosti „limba română, iar acum lucrurile s-au schimbat. Credeți că limba română se va simți mai la ea acasă dacă această denumire va figura oficial în Constituție?n Constituție. Constituția este cea mai importantă lege din stat, în ea trebuie să fie scris adevărul. Atitudinea multora atunci se va schimba, dar eu nu consider că se va schimba drastic. Asemenea lucruri nu se schimbă peste noapte, este nevoie de timp pentru modificări la nivel de conștiință, de cultură al oamenilor. Expresia de „limbă română” mai este ocolită și astăzi. Ce trebuie să se întreprindă, nu doar la nivel oficial, ca limbii noastre să i se spună pe nume? - Trebuie să crească nivelul de cultură al populației. Atunci când omul este cult și a trecut prin școală, el știe ce înseamnă limba română, mai ales dacă o vorbește corect și o utilizează în activitatea de toate zilele. Un nivel înalt de cultură ar înlătura problema aceasta. Politicienii mai sunt foarte precauți și utilizează diferite eufemisme – „limba noastră”, „limba țării”, „ limba poporului”, „limba neamului”, numai să nu îi zică „limba română”. Dar oricât ar fi de precauți, oricum își dau seama că varianta literară este „limba română”. În Republica Moldova, la momentul de față, cunoașterea limbii române este sprijinită sau descurajată? Nu ne referim doar la alolingvi. - Studierea limbii române este destul de bine încurajată, în particular, pentru alolingvi. Altceva este menținerea interesului pentru limba română de către vorbitorii de română, pentru că unii rămân la nivelul „cățeluș cu părul creț”. Orice limbă, inclusiv cea maternă, trebuie alimentată cu cunoștințe, dar asta se face mai greu, pentru că este vorba despre un efort individual. Interesul pentru nivelul cunoașterii limbii române scade, pentru că scade interesul față de lecturi. Ascult destul de atent posturile de radio și televiziune, se pare că o parte dintre vorbitorii de acolo nu a deschis o carte sau un dicționar de când a terminat școala. Cartea îți dă și alte posibilități de îmbogățire a vocabularului, însă așa cum limba se învață de multe ori în mod folkloric, se observă bine acest lucru chiar și la prezentatori. M-a mirat unu care a spus că premierul Vlad Filat „a probozit” pe cineva. „A probozi” este un regionalism pe care nu îl mai folosește nimeni, dar aud așa cuvinte la „Mesager” și îmi dau seama câte cărți a citit cel care l-a pronunțat. Se atestă un fel de pasivitate; oamenii de cultură, totuși, trebuie să fie mai activi în acest sens. Vorbitorii de română spun că pe străzile capitalei, dar și în alte localități din țară, se vorbește mai mult o limbă străină. Tineri care sunt de o vârstă cu Independența Republicii Moldova numesc străzile, spre exemplu, așa cum se numeau ele odată, în perioada sovietică. Cum credeți, de ce se întâmplă asemenea lucruri? Cine și ce trebuie să facă? contact dintre două persoane are loc în limba rusă, pentru ca să fie siguri că se vor înțelege, deoarece moldovenii totuși înțeleg limba rusă. Nu știu de ce rușii pot să-ți riposteze și să spună că nu înțeleg, dar moldovenii niciodată nu spun asta. Vorbesc preponderent în rusă cei care nu sunt siguri pe cunoștințele lor de română. Rușinea este mai mare când faci greșeli vorbind în limba maternă, decât în altă limbă – astfel tratează aceste cazuri sociolingvistica și psiholingvistica. De altfel, limba rusă este vorbită de foarte mulți moldoveni foarte rău, infect, foarte mulți o cunosc cu mult mai rău decât cu 20 de ani în urmă. Acum tot mai mult se face observată o linie de demarcare între vorbitorii de limbă rusă și cei de limbă română – rușii nu știu româna, iar românii nu știu rusa, iar asta duce la lucruri foarte urâte din punct de vedere social. În perioada sovietică limba rusă unea societatea, ne placea sau nu, pentru că toate adunările se făceau în limba rusă, pentru că nu puteau vorbi două persoane în două limbi diferite. Acum limba de stat nu a căpătat încă atâta influență și putere, ca să se vorbească numai în limba de stat. E clar că nu trebuie să îi dai în cap celui care nu știe limba română, dar trebuie să îl ajuți. Noi suntem însă foarte intoleranți. Dacă ar fi înțelegere între oameni, atunci ar exista această limbă comună, pentru că limba este un element de legătură. Pe cât de mult Republica Moldova de astăzi seamănă cu cea din aspirațiile Dumneavoastră de acum 19 ani? Aspirațiile s-au realizat cam pe jumătate, dar a trecut timp puțin pen-tru țară. În plus, am fi avut mai multe realizări într-o situație economică mai bună. S-a făcut multă politică fără suport. Pentru intelectuali cum a fost, așa a și rămas, e dificil să mergi undeva, să cumperi o carte, să participi la vreo conferință din banii pe care îi avem. Însă nu sunt de acord cu cei care văd doar partea proastă a lucrurilor, pentru că, dacă stai să cântărești, în 20 de ani s-a făcut foarte mult. Tinerii de azi nu știu prin ce au trecut cei de mai înainte. Nu puteai să zici „limbă română”, nu puteai să studiezi altă limbă străină. Erau lucruri îngrozitoare, dar lumea uită foarte repede. Eu cred că trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem |
||||||
|
DataCite XML Export
<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?> <resource xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xmlns='http://datacite.org/schema/kernel-3' xsi:schemaLocation='http://datacite.org/schema/kernel-3 http://schema.datacite.org/meta/kernel-3/metadata.xsd'> <creators> <creator> <creatorName>Condrea, I.I.</creatorName> <affiliation>Universitatea de Stat din Moldova, Moldova, Republica</affiliation> </creator> </creators> <titles> <title xml:lang='ro'>Interviu cu Irina Condrea, şefa Catedrei de Limba Română, Lingvistică Generală şi Romanică, USM</title> </titles> <publisher>Instrumentul Bibliometric National</publisher> <publicationYear>2019</publicationYear> <relatedIdentifier relatedIdentifierType='ISBN' relationType='IsPartOf'></relatedIdentifier> <dates> <date dateType='Issued'>2019</date> </dates> <resourceType resourceTypeGeneral='Text'>Conference Paper</resourceType> <descriptions> <description xml:lang='ro' descriptionType='Abstract'><p>Mai poartă ziua de 31 august sensul unei sărbători naționale ce simboliza victoria în lupta pentru identitate, limbă? - Ziua de 31 august își păstrează importanța. Pentru mulți a devenit o zi de suflet, dar și una profesională. Noi, filologii, ne bucurăm de ea, în primul rând, pentru că ar fi ca o sărbătoare profesională. Desigur că fastul depinde de autorități. Oficial se marchează această zi și este foarte bine, pentru că așa cum se oficiază o slujbă la biserică, exact și aici oficial oamenii trebuie să știe că este sărbătoare. Cu doi ani în urmă nici nu puteam rosti „limba română, iar acum lucrurile s-au schimbat. Credeți că limba română se va simți mai la ea acasă dacă această denumire va figura oficial în Constituție?n Constituție. Constituția este cea mai importantă lege din stat, în ea trebuie să fie scris adevărul. Atitudinea multora atunci se va schimba, dar eu nu consider că se va schimba drastic. Asemenea lucruri nu se schimbă peste noapte, este nevoie de timp pentru modificări la nivel de conștiință, de cultură al oamenilor. Expresia de „limbă română” mai este ocolită și astăzi. Ce trebuie să se întreprindă, nu doar la nivel oficial, ca limbii noastre să i se spună pe nume? - Trebuie să crească nivelul de cultură al populației. Atunci când omul este cult și a trecut prin școală, el știe ce înseamnă limba română, mai ales dacă o vorbește corect și o utilizează în activitatea de toate zilele. Un nivel înalt de cultură ar înlătura problema aceasta. Politicienii mai sunt foarte precauți și utilizează diferite eufemisme – „limba noastră”, „limba țării”, „ limba poporului”, „limba neamului”, numai să nu îi zică „limba română”. Dar oricât ar fi de precauți, oricum își dau seama că varianta literară este „limba română”. În Republica Moldova, la momentul de față, cunoașterea limbii române este sprijinită sau descurajată? Nu ne referim doar la alolingvi. - Studierea limbii române este destul de bine încurajată, în particular, pentru alolingvi. Altceva este menținerea interesului pentru limba română de către vorbitorii de română, pentru că unii rămân la nivelul „cățeluș cu părul creț”. Orice limbă, inclusiv cea maternă, trebuie alimentată cu cunoștințe, dar asta se face mai greu, pentru că este vorba despre un efort individual. Interesul pentru nivelul cunoașterii limbii române scade, pentru că scade interesul față de lecturi. Ascult destul de atent posturile de radio și televiziune, se pare că o parte dintre vorbitorii de acolo nu a deschis o carte sau un dicționar de când a terminat școala. Cartea îți dă și alte posibilități de îmbogățire a vocabularului, însă așa cum limba se învață de multe ori în mod folkloric, se observă bine acest lucru chiar și la prezentatori. M-a mirat unu care a spus că premierul Vlad Filat „a probozit” pe cineva. „A probozi” este un regionalism pe care nu îl mai folosește nimeni, dar aud așa cuvinte la „Mesager” și îmi dau seama câte cărți a citit cel care l-a pronunțat. Se atestă un fel de pasivitate; oamenii de cultură, totuși, trebuie să fie mai activi în acest sens. Vorbitorii de română spun că pe străzile capitalei, dar și în alte localități din țară, se vorbește mai mult o limbă străină. Tineri care sunt de o vârstă cu Independența Republicii Moldova numesc străzile, spre exemplu, așa cum se numeau ele odată, în perioada sovietică. Cum credeți, de ce se întâmplă asemenea lucruri? Cine și ce trebuie să facă? contact dintre două persoane are loc în limba rusă, pentru ca să fie siguri că se vor înțelege, deoarece moldovenii totuși înțeleg limba rusă. Nu știu de ce rușii pot să-ți riposteze și să spună că nu înțeleg, dar moldovenii niciodată nu spun asta. Vorbesc preponderent în rusă cei care nu sunt siguri pe cunoștințele lor de română. Rușinea este mai mare când faci greșeli vorbind în limba maternă, decât în altă limbă – astfel tratează aceste cazuri sociolingvistica și psiholingvistica. De altfel, limba rusă este vorbită de foarte mulți moldoveni foarte rău, infect, foarte mulți o cunosc cu mult mai rău decât cu 20 de ani în urmă. Acum tot mai mult se face observată o linie de demarcare între vorbitorii de limbă rusă și cei de limbă română – rușii nu știu româna, iar românii nu știu rusa, iar asta duce la lucruri foarte urâte din punct de vedere social. În perioada sovietică limba rusă unea societatea, ne placea sau nu, pentru că toate adunările se făceau în limba rusă, pentru că nu puteau vorbi două persoane în două limbi diferite. Acum limba de stat nu a căpătat încă atâta influență și putere, ca să se vorbească numai în limba de stat. E clar că nu trebuie să îi dai în cap celui care nu știe limba română, dar trebuie să îl ajuți. Noi suntem însă foarte intoleranți. Dacă ar fi înțelegere între oameni, atunci ar exista această limbă comună, pentru că limba este un element de legătură. Pe cât de mult Republica Moldova de astăzi seamănă cu cea din aspirațiile Dumneavoastră de acum 19 ani? Aspirațiile s-au realizat cam pe jumătate, dar a trecut timp puțin pen-tru țară. În plus, am fi avut mai multe realizări într-o situație economică mai bună. S-a făcut multă politică fără suport. Pentru intelectuali cum a fost, așa a și rămas, e dificil să mergi undeva, să cumperi o carte, să participi la vreo conferință din banii pe care îi avem. Însă nu sunt de acord cu cei care văd doar partea proastă a lucrurilor, pentru că, dacă stai să cântărești, în 20 de ani s-a făcut foarte mult. Tinerii de azi nu știu prin ce au trecut cei de mai înainte. Nu puteai să zici „limbă română”, nu puteai să studiezi altă limbă străină. Erau lucruri îngrozitoare, dar lumea uită foarte repede. Eu cred că trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem</p></description> </descriptions> <formats> <format>application/pdf</format> </formats> </resource>
|
|
|
