Categoria teatralității în textul literar narativ
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
582 10
Ultima descărcare din IBN:
2023-03-18 09:58
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
821.135.1-2(478).09 (23)
Literatură romanică balcanică (Literatură română) (2083)
SM ISO690:2012
GHILAŞ, Ana. Categoria teatralității în textul literar narativ. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, p. 142. ISBN 978-9975-84-104-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 11, 2019
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019

Categoria teatralității în textul literar narativ

CZU: 821.135.1-2(478).09

Pag. 142-142

Ghilaş Ana
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 12 martie 2020


Rezumat

Fenomenul teatralității constituie o categorie estetică și socială, ca viziune asupra lumii și, totodată, ca o categorie a poeticii, ea este specifică nu doar textului dramaturgic și discursului teatral, ci și prozei sau poeziei, în funcție de talentul și de viziunea artistică a individualității creatoare respective. În comunicare este abordată problema teatralității în textul literar narativ, ca formă specifică de transfigurare a realității. Sunt evidențiate aspecte generale ce contribuie la crearea teatralității în proză: scenicitatea acțiunii, vizualitatea, corelarea joc – teatralizare, personaje-varietăți ale măștii, psihologismul, caracterul intermedial ș.a. În baza textelor narative ale lui I. Druță, se demonstrează relația dintre contextualitatea socioculturală, viziunea artistică a autorului și principiile de construire a teatralității în proza scurtă și în romanele sale. Tipurile de psihologism, elemente de prototeatru și de pre-teatru, caracterul vizual și pictural al imaginii artistice, specificul dialogului, tăcerea, construirea discursului narativ prin mijlocirea intermedialității (îmbinarea codurilor muzical, plastic, religios, psihologic, liric ș. a.) sunt particularități, ce relevă fenomenul teatralității și funcționalitatea ei în poetica prozei druțiene. Viziunea teatrală, dar și cinematografică asupra realității se manifestă în imaginarul artistic al autorului la nivel de structură a textului, de creare a atmosferei, al modului de organizare a spațiului artistic. De cele mai multe ori, discursul narativ druțian se constituie din scene, tablouri, secvențe evenimențiale, prezenţa naratorului ca organizator al comuncării artistice și, totodată, ca intermediar între personaj și receptor sau chiar ca „umbra”, dublul personajului. În acest context, un rol important îl au elementele de expresie teatrală, cum sunt detaliul artistic, gestul, mimica, ori