În gramaticile funcționale-integrale, determinarea tipologică a unităților sintactice se face în baza raportului morfo-sintactic dintre constituentele sintagmei, iar titlul lor sintactic este decis în conformitate cu sensul lor comunicativ-informativ obținut. În multe lucrări de sintaxă a limbii române contemporane însă nu se respectă consecvența metodologică a acestui principiu lingvistic, ceea ce a dus la obținerea unor titluri semantico-funcționale inadecvate, dacă nu chiar eronate. Într-o atare situație, după părerea noastră, au ajuns a fi secundarele atributive, completive și subiective. Deși dl prof. Anatol Ciobanu, cu cincizeci de ani urmă, a demonstrat adevărul științific despre titlul sintactic al acestor tipuri de propoziții secundare, ele mai rămân a fi denumite, în unele manuale, inadecvat statutului. De aceea, am decis ca, în articolul ce urmează, să încercăm a reactualiza tratarea lor, anume de pe pozițiile criteriilor onomasiologice.

In functional grammar the typical identification of syntactic units is made upon morphological and syntactic junction between the constituents of the word units. Their syntactic title is decided acording to their communicative and informational meaning attained. Many contemporary Romanian laguage syntax theses don’t respect the methodologycal sequence of this linguistic principle, something that brought to having some inadequate semantic and functional titles, if not completely wrong titles. Therefore, we believe, the attributive subordinate clauses turned to be direct object and subject clauses. Though Prof. Anatol Ciobanu fifty years ago proved the scientific truth about these types of subordinate clauses, anyway in some manuals they denominate them differently from their genuine title. Therefore, in the following article we are going to update them semantically.