Tradiţiile naționale constituie un element fundamental al patrimoniului cultural imaterial și al memoriei sociale a unui popor, care exprimă moștenirea de obiceiuri, datini, credinţe, ce se transmit din generaţie în generaţie și formează trăsăturile specifice ale unui popor. Ele ne ajută să răspundem celor șase „de ce-uri”: Cine sunt? De ce sunt? Cum sunt?, și, mai ales, Pentru ce sunt? unde? Când?, fiind un indiciu prin care ne edificăm propriul sens al existenței noastre sociale. Tradiţiile includ noile generaţii în formele verificate ale relaţiilor sociale, eliberând individul de necesitatea de a cuceri ceea ce a fost obţinut și realizat de înaintași. Prin intermediul lor are loc decantarea unui anumit mod de conduită socială, formarea convingerilor și deprinderilor, înglobarea omului în procesul de continuitate naţională pe fundalul memoriei sociale, sunt cristalizate facultăţile civice ale individului, care contribuie la cultivarea calităţilor morale ale personalităţii. Distrugerea tradiţiilor naţionale, ce s-a produs în perioada totalitaristă, a ruinat originalitatea poporului nostru și a avut drept consecinţă deznaţionalizarea lui. Totodată, tranziţia prin care trece Republica Moldova, a devenit o sursă puternică de schimbare și dezorientare normativă care a afectat semnificaţiile contextului normativ, împiedicând indivizii să se orienteze în acţiunile lor după repere certe. În aceste condiții, a fost afectată continuitatea generaţiilor, subminată continuitatea memoriei sociale. iată de ce a devenit stringentă problema subzistenţei memoriei naţionale, continuităţii generaţiilor și solidarităţii dintre ele. În acest sens, un loc deosebit în rezolvarea acestei probleme trebuie să-l ocupe tradiţiile naţionale ce constituie substratul esențial al patrimoniului cultural imaterial, care pot asigura schimbarea orientării conștiinţei individuale de la valorile culturii străine mediului autohton spre memoria naţională și valorile culturii tradiţionale ale poporului nostru.