În contextul schimbărilor în sistemul de învăţământ din întreaga lume, conceptul învăţării pe tot parcursul vieţii capătă noi valente şi perspective, atrăgând atenţia asupra caracterului permanent al educaţiei, necesităţii autoeducaţiei şi a prelungirii învăţării pe tot parcursul vieţii. În aceste circumstanţe, pregătirea cadrelor didactice a fost deseori considerată o prioritate a reformei învăţământului, chiar dacă reforma formării iniţiale şi continue se află cu un pas în urma celorlalte componente ale reformei învăţământului. Chintesenţa actului predării presupune că profesorii nu sunt doar una dintre variabilele care trebuie schimbate pentru a îmbunătăţi sistemele de învăţământ, dar ei sunt, de asemenea, agenţii cei mai importanţi a acestor reforme pentru eficientizarea demersului didactic.