Introducere: Fundoplicația în boala de relux gastro-esofagian (BRGE) este procedeul chirurgical electiv, cu rată de succes pe termen lung de circa 90%. În 10% apar simptome persistente sau recurente de relux și disfagie, caracteristice fundoplicației eșuate. Simptomele progresive și apariția simptomelor de novo caracterizează fundoplicația complicată. Acestea-s consecințele montajului fundoplicativ strâmt, slăbit, disrupt, poziționat incorect sau migrat supradiafragmal. Scopul studiului a fost de a analiza cazurile cu fundoplicație eșuată/complicată în viziune endoscopică. Materiale și metode: S-au analizat datele endoscopice corelate cu tabloul clinic și radiologic a 25 cazuri de fundoplicație eșuată/ complicată după procedeul Nissen (n=6), Dor (n=6) și Hill-Lortat-Jacob (n=13). Concluzia endoscopică s-a expus în baza examinării complexe a joncțiunii esofago-gastrice (JEG) refăcute în proendoscopie și retrolexie din stomac. Turn endoscopie OLYMPUS EXERA III, endoscop GIF HQ190. Rezultate: S-au constatat urmatoarele semne endoscopice anormale după fundoplicație: (1) esofagită, (2) ostium gastroesoafagian beant, (3) rezistență la pasajul endoscopului, (4) disrupția montajului chirurgical, (5) montaj chirurgical malformat, (6) topograie incorectă a JEG refăcute, (7) gastrostază. Singular sau în combinație, acestea au deinit următoarele tipuri de fundoplicație eșuată/complicată: (1) strangulare fundoplicativă (n=2, 8%); (2) malformația fundoplicației (n=7, 28%); (3) disrupție hiatală cu derapaj intratoracic al montajului chirurgical (n=7, 28%); (4) disrupția montajului chirurgical și hernie recurentă (n=4, 16%); (5) disrupție hiatală și hernie paraesofagiană (n=3, 12%); (6) gastrostază (n=2, 8%). Corelație endoscopică și radiologică s-a constatat în 20 (80%) și clinică în 19 (76%) cazuri. Concluzii: Rolul endoscopiei este fundamental pentru diagnosticarea fundoplicației eșuate și complicate

Introduction: Fundoplication, as a surgical intervention in the gastro-esophageal relux disease (GERD) is actually conirmed as an elective procedure, with a long-term success rate of approximately 90%. In the 10%, persistent symptoms, or relux recurrence and/or post-surgery disphagia appear which are characteristic to failed fundoplication. Progressive symptoms or the appearance of de novo symptoms and clinical states describe a complicated fundoplication. These defects are due to a fundoplication it that is too tight, too weak, disrupted, ill-positioned, or that migrated in the thorax. The goal of this study was to analyze the cases with failed/complicated gastric fundoplication with endoscopic vision. Methods and materials: We correlated the endoscopic data with the clinical and radiological data of 25 cases of failed/complicated fundoplication: after Nissen (n=6), Dor (n=6), and Hill-Lortat-Jacob (n=13) methods. The endoscopic conclusion was formed based on the detailed examination of the restored GEJ during proendoscopy and retrolexion. We used the OLYMPUS EXERA III, GIF HQ 190. Results: The following abnormal endoscopic signs, after fundoplication, were detected: (1) esophagitis, (2) open gastro-esophageal junction (GEJ), (3) resistance during the passage of the endoscope, (4) disruption the fundoplication, (5) malformed fundoplication, (6) incorrect topography of the restored GEJ, (7) gastrostasis. The signs have established the following types of failed/complicated fundoplication: (1) tight fundoplication (n=2, 8%); (2) fundoplication malformation (n=7, 28%); (3) hiatal disruption and thoracic slippage of the entire surgical mounting (n=7, 28%); (4) surgical mounting disruption and reccurent hernia (n=4, 16%); (5) hiatal disruption and paraesophageal hernia (n=3, 12%); (6) gastrostasis (n=2, 8%). The diagnostic coincidence with the radiological exam was found in 20 (80%), and clinical correlation in 19 (76%). Conclusion: Role of endoscopy was found to be fundamental in the diagnosis of failed and complicated fundoplication.