Autorul prezintă o analiză a tezaurelor monetare din Ţara Românească din perioada ulterioară declanşării revoltei anti-otomane în noiembrie 1594, în special din jurul anului 1595, când are loc invazia otomană. În analiză sunt incluse depozite din literatura de specialitate şi unele inedite. Numărul ridicat al celor încheiate în preajma anului 1595 şi repartizarea lor geografică confirmă orizontul de tezaure legate de acest moment, privit cu rezervă de o parte a literaturii mai vechi, deoarece unele descoperiri au fost publicate cu insuficiente detalii sau datarea era considerată prea largă sau insuficient argumentată. Se remarcă două zone principale în care acestea se întâlnesc: linia Dunării şi partea din centrul Munteniei a Câmpiei Române. Controlul celei dintâi a preocupat ambele tabere, aici având loc primele confruntări semnificative. Descoperirile din Muntenia urmează linia înaintării armatei otomane şi a retragerii trupelor lui Mihai Viteazul după lupta de la Călugăreni (august 1595), dar ilustrează şi situaţia din zonele învecinate expuse incursiunilor de pradă. Structura depozitelor este definită de schimbări semnificative comparativ cu perioada anterioară: rolul monedei otomane scade dramatic, iar locul acesteia este luat de monedele europene, unele dintre acestea apărând pentru prima oară în acumulări în această perioadă. Analiza oferă aşadar date noi cu privire la situaţia din Principat în preajma şi în timpul atacului otoman din 1595 şi, în plan general, cu privire la schimbările aduse circulaţiei monetare din Ţara Românească de războiul cu Imperiul Otoman.