Autorii prezintă un tezaur monetar recuperat în anul 2017, de o echipă a Agenţiei Naţionale Arheologice, coordonată de Vlad Vornic, în cursul unor săpături arheologice de salvare în necropola din partea de nord şi de nord-est a vestigiilor aşezării urbane medievale de la Costeşti, pe panta stângă a văii râului Botna – „cimitirul 2”. Necropola a fost semnalată încă din 1957 de L. Polevoj, care a cercetat două morminte de inhumaţie rămase nepublicate. În 2017 au fost cercetate 14 morminte, dintre care şase (notate 9-14) în Secţiunea V. Depozitul monetar, compus din 11 monede de argint lipite (fişic), a fost recuperat la verificarea terenului înainte de deschiderea Secţiunii V, de deasupra unei aglomeraţii de pietre de calcar aflată în solul vegetal, sub care a apărut mormântul 9. Toate piesele sunt emisiuni ale Hoardei de Aur: două ale hanului Tokta (1290-1312) şi nouă ale lui Uzbek (1312-1339). Majoritatea sunt foarte uzate şi cu urme ale trecerii printr-un incendiu. Descoperirea tezaurului deasupra unei necropole musulmane, inevitabil pusă în legătură cu epoca Hoardei de Aur (înainte de 1369), şi vecinătatea unor urme de locuire care pot fi atribuite aceleiaşi perioade, determină aşteptarea ca depozitul monetar să nu fie mai timpuriu de al doilea sfert al sec. XIV. Datarea stratului arheologic din zonă, ca şi a unor complexe de locuire din apropiere, se bazează pe monede care au rămas în circulaţie după 1369, ceea ce sugerează că depozitul ar putea fi mai recent. Pe de altă parte, recuperarea depozitului de la suprafaţa terenului lasă loc posibilităţii de a fi vorba despre un fragment de tezaur risipit de lucrările agricole, deci care să nu fi fost pierdut sau ascuns chiar deasupra mormântului 9. Aparent, depozitul s-ar data când se încheie, adică în al doilea deceniu al sec. XIV. Studiile asupra tezaurelor din Crimeea, din zona Niprului inferior şi cea nord-caucaziană, au arătat însă că emisiunile lui Uzbek sunt prezente în unele acumulări până după mijlocul sec. XV, fiind repuse în circulaţie de diferite autorităţi (sunt în bună parte contramarcate). Fenomenul este atestat şi în Basarabia, un tezaur descoperit la Ivancea, raionul Orhei, cuprinzând, pe lângă emisiuni din epoca lui Toktamâş anterioare atacului lui Timur Lenk din 1395, piese de la Uzbek (25%), dintre care jumătate cu contramarca (inscripţia) „han”. Longevitatea emisiunilor lui Uzbek deschide posibilitatea ca depozitul să fi fost pierdut sau ascuns către sfârşitul sec. XIV. Uzura accentuată a pieselor pledează pentru aceasta datare, nu însă şi absenţa contramărcilor. Condiţiile de descoperire permit a avea în vedere că lotul reprezintă un fragment dintr-un tezaur risipit de lucrări agricole sau alunecări de teren, or la Costeşti, într-un loc neprecizat, a fost semnalată descoperirea, acum circa două decenii, a unui foarte mare tezaur de monede de la Uzbek şi lingouri de argint. Din acest tezaur risipit au fost recoltate piese de diverse persoane pe parcursul mai multor ani, fiind consemnate de către al doilea autor informaţii despre 22 de loturi cu monede de la Uzbek, majoritatea prezentate de posesori ca fiind recuperate „de la locul tezaurului”. Cele mai mari loturi cuprindeau 50, 32 si 27 monede, majoritatea includeau şi piese cu contramarca (inscripţia) „han”, erau uzate sau cu urme de arsură, unele monede erau lipite în fişic, altele prezentau urme de desprindere din bloc. Două loturi includeau şi câte o piesă de la Toktamâş, iar unul un lingou. În concluzie, depozitul ar putea reprezenta un fragment din marele tezaur de la Costeşti, care cuprindea şi piese cu contramarca „han” şi lingouri şi, foarte probabil, şi monede de la Toktamâş. Deoarece comerţul internaţional a fost afectat de lup tele civile din Hoarda de Aur şi de atacul lui Timur Lenk, monedele de argint contramarcate sau emise sub Toktamâş au pătruns la vest de Nistru mai degrabă aduse de refugiaţi (inclusiv dintre susţinătorii lui Toktamâş), în special după 1395. Se pune astfel problema dacă unele vestigii cu materiale specifice Hoardei de Aur de la Costeşti, Orheiul Vechi, Ivancea sau din alte locuri din Moldova ar putea aparţine unor comunităţi de azilanţi, despre acestea existând informaţii în sursele scrise. În această viziune, care necesită desigur confirmări, tezaurele de la Ivancea şi Costeşti ar putea fi datate în 1399, după bătălia de la Vorskla, când învingătorii lui Toktamâş i-au urmărit cu înverşunare pe susţinătorii acestuia, au devastat o bună parte a Lituaniei şi, probabil, atacurile de represalii au atins şi aliata acesteia, Moldova, în special taberele de refugiaţi înarmaţi.

Autorii prezintă un tezaur monetar recuperat în anul 2017, de o echipă a Agenţiei Naţionale Arheologice, coordonată de Vlad Vornic, în cursul unor săpături arheologice de salvare în necropola din partea de nord şi de nord-est a vestigiilor aşezării urbane medievale de la Costeşti, pe panta stângă a văii râului Botna – „cimitirul 2”. Necropola a fost semnalată încă din 1957 de L. Polevoj, care a cercetat două morminte de inhumaţie rămase nepublicate. În 2017 au fost cercetate 14 morminte, dintre care şase (notate 9-14) în Secţiunea V. Depozitul monetar, compus din 11 monede de argint lipite (fişic), a fost recuperat la verificarea terenului înainte de deschiderea Secţiunii V, de deasupra unei aglomeraţii de pietre de calcar aflată în solul vegetal, sub care a apărut mormântul 9. Toate piesele sunt emisiuni ale Hoardei de Aur: două ale hanului Tokta (1290-1312) şi nouă ale lui Uzbek (1312-1339). Majoritatea sunt foarte uzate şi cu urme ale trecerii printr-un incendiu. Descoperirea tezaurului deasupra unei necropole musulmane, inevitabil pusă în legătură cu epoca Hoardei de Aur (înainte de 1369), şi vecinătatea unor urme de locuire care pot fi atribuite aceleiaşi perioade, determină aşteptarea ca depozitul monetar să nu fie mai timpuriu de al doilea sfert al sec. XIV. Datarea stratului arheologic din zonă, ca şi a unor complexe de locuire din apropiere, se bazează pe monede care au rămas în circulaţie după 1369, ceea ce sugerează că depozitul ar putea fi mai recent. Pe de altă parte, recuperarea depozitului de la suprafaţa terenului lasă loc posibilităţii de a fi vorba despre un fragment de tezaur risipit de lucrările agricole, deci care să nu fi fost pierdut sau ascuns chiar deasupra mormântului 9. Aparent, depozitul s-ar data când se încheie, adică în al doilea deceniu al sec. XIV. Studiile asupra tezaurelor din Crimeea, din zona Niprului inferior şi cea nord-caucaziană, au arătat însă că emisiunile lui Uzbek sunt prezente în unele acumulări până după mijlocul sec. XV, fiind repuse în circulaţie de diferite autorităţi (sunt în bună parte contramarcate). Fenomenul este atestat şi în Basarabia, un tezaur descoperit la Ivancea, raionul Orhei, cuprinzând, pe lângă emisiuni din epoca lui Toktamâş anterioare atacului lui Timur Lenk din 1395, piese de la Uzbek (25%), dintre care jumătate cu contramarca (inscripţia) „han”. Longevitatea emisiunilor lui Uzbek deschide posibilitatea ca depozitul să fi fost pierdut sau ascuns către sfârşitul sec. XIV. Uzura accentuată a pieselor pledează pentru aceasta datare, nu însă şi absenţa contramărcilor. Condiţiile de descoperire permit a avea în vedere că lotul reprezintă un fragment dintr-un tezaur risipit de lucrări agricole sau alunecări de teren, or la Costeşti, într-un loc neprecizat, a fost semnalată descoperirea, acum circa două decenii, a unui foarte mare tezaur de monede de la Uzbek şi lingouri de argint. Din acest tezaur risipit au fost recoltate piese de diverse persoane pe parcursul mai multor ani, fiind consemnate de către al doilea autor informaţii despre 22 de loturi cu monede de la Uzbek, majoritatea prezentate de posesori ca fiind recuperate „de la locul tezaurului”. Cele mai mari loturi cuprindeau 50, 32 si 27 monede, majoritatea includeau şi piese cu contramarca (inscripţia) „han”, erau uzate sau cu urme de arsură, unele monede erau lipite în fişic, altele prezentau urme de desprindere din bloc. Două loturi includeau şi câte o piesă de la Toktamâş, iar unul un lingou. În concluzie, depozitul ar putea reprezenta un fragment din marele tezaur de la Costeşti, care cuprindea şi piese cu contramarca „han” şi lingouri şi, foarte probabil, şi monede de la Toktamâş. Deoarece comerţul internaţional a fost afectat de lup tele civile din Hoarda de Aur şi de atacul lui Timur Lenk, monedele de argint contramarcate sau emise sub Toktamâş au pătruns la vest de Nistru mai degrabă aduse de refugiaţi (inclusiv dintre susţinătorii lui Toktamâş), în special după 1395. Se pune astfel problema dacă unele vestigii cu materiale specifice Hoardei de Aur de la Costeşti, Orheiul Vechi, Ivancea sau din alte locuri din Moldova ar putea aparţine unor comunităţi de azilanţi, despre acestea existând informaţii în sursele scrise. În această viziune, care necesită desigur confirmări, tezaurele de la Ivancea şi Costeşti ar putea fi datate în 1399, după bătălia de la Vorskla, când învingătorii lui Toktamâş i-au urmărit cu înverşunare pe susţinătorii acestuia, au devastat o bună parte a Lituaniei şi, probabil, atacurile de represalii au atins şi aliata acesteia, Moldova, în special taberele de refugiaţi înarmaţi.