Instruirea bătrînilor este analizată multidimensional, atât în contextul instituţional, cât şi în cel personal, prin experienţa cotidiană se poate realiza schimbarea modului de gândire a seniorilor faţă de viaţa lor, minimalizate fenomenele singurătăţii şi de creştere a sentimentului satisfacţiei, împlinirii, convingerii, că omul ca homo construens poate crea viaţa sa, să realizeze scopurile, intenţiile şi planurile de viaţa, pe care nu le limitează nici vârsta, nici gândirea negativă despre propria bătrâneţe. Cunoştinţele obţinute de-a lungul vieţii, despre sine în lume „îndeplineşte rolul reglatorului de bază a comportamentelor individului, care îi asigură minimumul comfortului psihic‖. Temelia instruirii faţă de sensul vieţii la bătrâneţe este stabilirea aptitudinilor omului faţă de munca eficientă şi constructivă asupra sa prin susţinerea corespunzătoare în tendinţa spre autorealizare, spre împlinirea dezvoltării şi umanităţii.

The long life learning of the elderly is analyzed in a multidimensional way, both in the institutional and the professional context, through the daily experience it is possible to change the way of seniors` thinking towards their lives so to minimize the phenomena of loneliness and increase their feeling of satisfaction, fulfillment, belief that the man like homo can create his life, accomplish his goals, intentions and life plans. The gained knowledge throughout his life, about himself in the world fulfilled the role of the basic regulator of the individual’s behaviors, which ensures the minimum of psychological comfort. The foundation of learning in an adult life is to establish man’s skills towards efficient and constructive work ensuring a proper support in the tendency toward self-realization, to the fulfilment of development and humanity.