Conceptul de bază al acestui articol este studiul comparativ al relaţiei profesor-elev şi a efectelor frustrante ale aprecierii şcolare ca fenomen al adaptării psihosociale (incuziunii). Fiind un act ce ţine de sfera relaţiilor interpersonale, actul educativ, eficienţa sa, se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice dintre profesor şi elev. În problema relaţiei profesor-elev, pe lîngă o bogată experienţă pozitivă, ce s-a acumulat în decursul anilor, se constată că uneori predomină arbitrarul, practici învechite şi prejudecăţi pe care o atitudine conservatoare le menţine. Relaţia profesor-elev reprezintă principala modalitate de mediere didactică, de ipostaziere a acesteia într-o variantă umană, subiectivă.