În prezent, dinamica performanțelor școlare efective cunoaște o permanentă și dublă monitorizare:de către profesor, prin intermediul evaluării didactice, și de către elev, datorită demersului său autoevaluativ și relaționării lui cu evaluarea realizată de către cadrul didactic. Astfel,competența de evaluare devine primordială, fiind cea care vizează măiestria și arta profesorului de a aprecia situația educativă adică resursele, procesul și rezultatele intervenției educaționale, accentul focusându-se pe evaluarea randamentului academic al elevului , care constituie finalitatea majoră a acțiunii didactice.