This article analyzes a series of symbolic meanings of the intimate relations between water and the masculine characters of Beșleagă’s writings, exponential personality of the 1960s generation of Bessarabian writers. The being of the protagonist Isai, like that of Filimon from Viața și moartea nefericitului Filimon the, has been uprooted and broken by the violence of the history. But water offers the possibility of ontological regeneration. The fact of reporting the characters of Isai and Filimon to the river, expresses their urgent need for search, an indication of a certain mythological and folkloric source. In exploring his consciousness, water comes with a double manifestation in the protagonist’s destiny: the first as a symbolic death of the hero and the second-one – as a spiritual rebirth. It is important to underline that the water invested with the meaning of death, the flood, is invoked in the minds of the characters whenever they feel that the ordeal of the confrontations with themselves is no longer available. The respective symbol reveals an ineffable dimension of the character’s being. It is located beyond reason and its limits, felt only in the fusion phase of the individual’s fractures, signaling the recovery of the primordial state of the child separated from the mother. The terrifying death returns, in particular to Filimon, things which were taken by life unfairly: the eternal feminine, foreseen in the female characters mother-sister-grandmother.

În acest articol se analizează o serie de semnificații simbolice ale relațiilor intime dintre apă și personajele masculine ale prozei lui Vladimir Beșleagă, personalitate exponențială a generației șaizeciste de scriitori basarabeni. Ființa protagonistului Isai, ca și cea a lui Filimon din Viața și moartea nefericitului Filimon, a fost dezrădăcinată și fracturată prin violența istoriei. Apa însă le oferă posibilitatea regenerării ontologice. Raportarea personajelor Isai și Filimon la râu, exprimă nevoia lor stringentă de căutare, un indiciu de o certă sorginte mitofolclorică. În explorarea conștiinței sale, apa survine cu o dublă manifestare în destinul protagonistului: prima dată ca o moarte simbolică a eroului și a doua – ca renaștere spirituală. E de menționat că apa, învestită cu semnificație de moarte, potop, este invocată în mintea personajelor de fiecare dată când simt că nu mai rezistă calvarul confruntărilor cu sine însuși. Simbolul respectiv dezvăluie o dimensiune inefabilă a ființei personajului situată dincolo de rațiune și limitele ei, resimțită doar în etapa de fuziune a fracturilor individualității, semnalând recuperarea stării primordiale a copilului desprins de mama. Moartea terifiantă restituie, în deosebi lui Filimon, ceea ce i-a luat pe nedrept viața: eternul feminin, întrezărit în personajele feminine mama-sora-bunica.