Introducere: Siguranța pacientului chirurgical a devenit o problemă de sănătate publică. Intervenția chirurgicală este un proces complex, realizat independent de membrii echipei. Comunicarea dintre membrii echipei poate i uneori deicitară. Checklistul de siguranță chirurgicală conform OMS (Checklist) presupune a i un instrument cu multiple funcții, una din ele iind asiguarea unui sistem robust de comunicare în interiorul echipei în sala de operație. Material și metode: Studiu prospectiv, observațional tip pre- post-implementare. Lot I n=2,145 intervenții chirurgicale pre-implementare Checklist observate consecutiv în toate sălile de operați ale Institutului Medicină Urgentă. Lot II n=2212 intervenții observate post – implementare. Au fost urmăriți parametrii de comunicare în sala de operație: comunicarea de către anesteziolog a riscului de căi aeriene; chirurgul întreabă asistenta medicală dacă este totul pregătit pentru operație; chirurgul comunică durata estimată și hemoragia; chirurgul și anestezistul comunică riscurile speciice. Rezultate obținute: Gradul de risc al căilor aeriene a fost comunicat de către anesteziolog în 33 cazuri (1.6%) Lot I și 1839 (83,1%) lot II. Pîna la implementare checklist nu exista evaluare standardizată documentată a acestui parametru în preoperator. Conirmarea chirurgului cu asistenta medicală de operație despre pregătirea pentru operație realizat 323cazuri lot I și 2146 (97%) lot II. Chirurgul a anunțat verbal echipa anestezico-chirurgicală despre hemoragia și durata intervenției preconizate în 88 cazuri (4,1%) lot I și 2100 (94,9%) lot II. Chirurgul și anesteziologul au discutat riscurile medicale ale pacientului sau particularitățile cazului curent în 146 (6,9%) lotI și 2092 (94,6%) în lotII. Concluzii: Checklistul contribuie semniicativ îmbunătățirea parametrilor de comunicarea sistematică în sala de operație.

Introduction: The safety of the surgical patient has become a public health issue. Surgery is a complex process, carried out independently by team members and communication between them may sometimes be deicient. The WHO surgical safety Checklist is a multifunctional tool, one of which is to provide a robust communication system inside the operating room team. Methods: Prospective, observational pre-post-implementation study. Lot I n = 2145 patients observed consecutively in all operating theaters of the Emergency Medicine Institute pre-implementation of the Checklist. Lot II n = 2212 patients observed post implementation of Checklist. The communication parameters in the operating theater were monitored: anesthesiologist communication of the airway risk; the surgeon asks the nurses if all is ready for surgery; the surgeon communicates the estimated duration and haemorrhage; surgeon and anesthetist communicate speciic risks. Results: The risk of airways was communicated by the anesthetist in 33 cases (1.6%) Lot I and 1839 (83.1%) Lot II. Prior to implementation of the checklist, there was no documented standardized assessment of this parameter preoperatively. Surgeon conrirms with scrub nurse the preparation for surgery in 323 cases Lot I and 2146 (97%) Lot II. The surgeon verbally informed the team about the estimated haemorrhage and duration of the intervention in 88 cases (4.1%) in Lot I and 2100 (94.9%) Lot II. Conclusions: The checklist signiicantly improves the parameters of systematic communication in the operating room.