Din perspectiva cercetării cadrului teoretic definim competenţa de relaţionare ca interferenţă semnificativă a valorilor relevante comunicării sociale (empatie, ascultare activă, autocontrolul emoţiilor, prevenirea comportamentului deviant, gestionarea grupului şi formarea deprinderilor de viaţă, etc.), rezultate din sensibilitatea profesională şi integrate în conduita deontologică, care devin funcţionale prin intuiţie socială şi raţionamente pedagogice de transpunere mentală în subiectivitatea educaţilor, necesară pentru înţelegerea conduitei comunicative, reacţionarea flexibilă, adaptarea cu succes în diverse situaţii de interacţiune socială din contextul profesional.

From the perspective of researching the framework of construction and development of the professional training curriculum of social educators, we define the competence of relation as significant interference of the values relevant to social communication (empathy, active listening, self-control of emotions, prevention of deviant behavior, group management and formation of life skills, etc. .), results from the professional sensitivity and integrated into the deontological conduct, which become functional through social intuition and pedagogical reasoning of mental transposition into the subjectivity of the educated, necessary for understanding the communicative behavior, flexible reaction, successfully adapting to different situations of social interaction in the professional context.