Violenţa o întâlnim zilnic în stradă, în şcoli, în mijloacele mass-media, dar ce este mai grav decât faptul că aceasta se întâlneşte şi în familii. Familia - care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze. Violenţa faţă de femei şi copii rămâne a fi o problemă actuală pentru majoritatea ţărilor inclusive şi pentru Moldova. Există puţine date reale oficiale care să indice proporţiile reale ale acestui fenomen, fapt datorat ratelor nesemnificative de raportare a cazurilor. Violenţa în familie este tradiţional acceptată şi de cele mai multe ori are loc în” intimitatea” casei, nefiind percepută ca o încălcare a drepturilor omului, ci mai degrabă ca o problemă personală. De exemplu pedeapsa corporală aplicată copiilor ca metodă de disciplinare este adesea considerată un drept al părinţilor, o expresie naturală a autorităţii lor şi o măsură care nu necesită prea mult timp sau cunoştinţe speciale, dar care totuşi, are un efect imediat de supunere.

We encounter violence daily in the streets, in schools, in the media, but what is worse is the fact that it is also encountered in families. The family - which constitutes a land for the manifestation of domestic violence, becomes less transparent and open to the immediate social environment: the extended family, neighbors, friends, colleagues. It is obvious the social isolation of these families. They get a stigma in the eyes of others and at the same time a sense of stigma and guilt that causes them to isolate themselves. Violence against women and children remains a current problem for most inclusive countries and for Moldova. There are few official real data indicating the true proportions of this phenomenon, a fact due to the insignificant rates of case reporting. Domestic violence is traditionally accepted and most often takes place in the "intimacy" of the home, not being perceived as a violation of human rights, but rather as a personal problem. For example, corporal punishment applied to children as a method of discipline is often considered a parental right, a natural expression of their authority and a measure that does not require too much time or special knowledge, but which nevertheless has an immediate effect of submission.