Apariția unui sistem juridic internațional care reglementează dreptul la azil a fost formată și consolidată în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Pe parcursul acestui secol, țările Europei au fost teatrul evenimentelor teribile care, au produs o încălcare gravă a libertăților, dar și integritatea poporului însuși (două războaie mondiale, Holocaustul etc.). Prin urmare, în Europa a fost concepută ideea unei legi internaționale privind azilul după cel de-al doilea război mondial. În acest context, va apărea Convenția de la Geneva, care, în plus, a fost inițial limitată la Europa. Completată ulterior prin alte instrumente internaționale, va oferi o definiție internațională a refugiaților, care va conduce treptat la instituirea unui regim juridic al refugiaților. Instituționalizarea reală a dreptului refugiaților, care a avut loc în Europa, va avea rol progresiv în baza dreptului internațional în domeniul azilului și dreptul umanitar

The emergence of an international legal system regulating the right to asylum was formed and consolidated in the second half of the twentieth century. During this century, the countries of Europe were the scene of terrible events that produced a serious violation of liberties, but also the integrity of the people themselves (two world wars, the Holocaust, etc.). Therefore, in Europe, the idea of an international asylum law after World War II was conceived. In this context, the Geneva Convention will appear, which, moreover, was initially limited to Europe. Later supplemented by other international instruments, it will provide an international definition of refugees that will gradually lead to the establishment of a refugee legal regime. The real institutionalization of refugee law, which took place in Europe, will take place gradually on the basis of international asylum and humanitarian law.