Subiectul comunicării este consacrat activităţii claselor de meserii create de Zemstvă. În anii ‘80 ai secolului al XIX-lea, Zemstva gubernială Basarabeană s-a preocupat de dezvoltarea educaţiei meşteşugăreşti. Acest fapt a fost legat de intenţia de a perpetua cea de-a 25-a aniversare a domniei împăratului rus Alexandru al II-lea. În ianuarie 1880, la adunarea a XI-a a Zemstvei a fost hotărâtă deschiderea claselor de meserii (Александровские ремесленные классы). În fiecare judeţ a apărut câte o clasă: atelier de meserii în satul Ivanovka-Rusa (judeţul Akkerman); clasa de meserii din Taraclia, judeţul Bender; clasa de meserii din Văsieni, judeţul Chişinău; atelier de olărit în satul Cineşeuţi (judeţul Orhei); clasa de meserii din Râșcani, judeţul Bălţi; clasa de meserii din Cuhureştii de Sus, judeţul Soroca; clasa de meserii din Clişcouţi, judeţul Hotin. În anul 1900, au fost instruiţi 116 elevi. La lecţiile de practică elevii confecţionau: pluguri şi alte unelte agricole; mobilier pentru clasă; ferestre şi uşi. De asemenea, elevii au efectuat reparaţii ale maşinilor agricole. Vârsta medie a elevilor era de 13–16 ani. Elevii aveau un program strict al zilei. Trezirea începea la ora 6 dimineaţa, apoi, timp de o oră făceau proceduri de igienă. După ce se îmbrăcau, la ora 7, toţi mergeau la ateliere după o rugăciune comună, unde lucrau până la ora 8 dimineaţa, după care luau micul dejun. După finalizarea micului dejun, lucrările erau reluate până la ora 13 (timpul pauzei de prânz). Iar după aceasta, elevii aveau timp pentru odihnă (în timpul iernii – 1 oră, iar în timpul verii odihna a ajuns de la 2 la 4 ore, în funcţie de temperatura aerului). După odihnă, lucrările în ateliere durau până la ora 19. La ora 7 seara mergeau la cină, iar după aceea elevii făceau lecturi. Duminică, copiii mergeau la biserică, apoi aveau toată ziua liberă.