Cercetări arheologice recente în Acropola tomitană (2017-2018)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
647 8
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-26 15:38
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/904(498) (38)
Arheologie (935)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (2093)
Vestigii culturale ale diferitelor perioade istorice (3377)
SM ISO690:2012
MOTOTOLEA, Aurel Constantin, POTÂRNICHE, Tiberiu, RAFAILĂ-STANC, Simina Margareta. Cercetări arheologice recente în Acropola tomitană (2017-2018). In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, pp. 42-43. ISBN 978-9975-84-104-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 11, 2019
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019

Cercetări arheologice recente în Acropola tomitană (2017-2018)

CZU: 902/904(498)

Pag. 42-43

Mototolea Aurel Constantin1, Potârniche Tiberiu1, Rafailă-Stanc Simina Margareta2
 
1 Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța,
2 Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
 
Disponibil în IBN: 27 ianuarie 2020


Rezumat

Comunicarea expune succint rezultatele unei cercetări arheologice preventive, încheiată recent (2017-2018), în zona peninsulară a orașului Constanța. În urma săpăturii arheologice efectuate aici, s-a putut observa faptul că zona înaltă a anticului Tomis a cunoscut o locuire însemnată și îndelungată. Au fost identificate fazele aparținând locuirii din perioadele arhaică și clasică greacă, precum și cele din perioadele elenistică, romană și romană târzie. Trama stradală, coroborată cu reparațiile și refacerile multiple, arată o con tinuitate evidentă într-o zonă ce coincide, din punct de vedere geografic, cu partea cea mai înaltă a peninsulei tomitane. Este motivul pentru care facem referire la „acropola tomitană”, fără a avea pretenția unei delimitări topografice riguroase. Totodată, edificiile descoperite aici nu impresionează prin monumentalitate, însă, judecând după starea de conservare și elementele constructive utilizate, ca de pildă tehnica opus mixtum, fresca parietală și mortarul hidrofug, putem considera că avem de-a face cu edificii de utilitate publică, plasate într-o zonă accesibilă și străbătută de un trafic intens. Cercetarea arheologică s-a desfășurat în curtea unui imobil datând de la începutul secolului XX, pe o suprafață însumând cca 400 mp; în mod fericit, zona nu a fost perturbată de foarte multe intervenții antropice moderne, specifice zonei peninsulare. Suprafața a fost cercetată în totalitate prin trasarea a cinci secțiuni stratigrafice; în urma cercetării arheologice au fost identificate un număr de 36 de complexe, databile într-un interval generos, cuprins între sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. și secolul al VI-lea d.Hr. Prin prisma monumentalității și a stării de conservare a edificiilor descoperite, perioadele romană și romană târzie sunt cel mai bine reprezentate. Cercetarea s-a desfășurat în cadrul unui grant oferit de Ministerul Cercetării și Inovării din România – CNCS-UEFISCDI proiect numărul PN-III-P4-IDPCE-2016-0852 (în PNCDI III).