Articolul precedent |
Articolul urmator |
552 10 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-12 09:39 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
902/903.4(498) (14) |
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (254) |
SM ISO690:2012 DIACONU, Vasile. Câteva fortificații preistorice din zona subcarpatică. Centre de putere și control teritorial. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 11, 29-31 octombrie 2019, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2019, Ediția 11, pp. 33-34. ISBN 978-9975-84-104-7. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 11, 2019 |
|||||
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 11, Chișinău, Moldova, 29-31 octombrie 2019 | |||||
|
|||||
CZU: 902/903.4(498) | |||||
Pag. 33-34 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Încă din secolul al XIX-lea sunt semnalate în zona submontană a Neamțului mai multe fortificații, înregistrate în unele chestionare prin toponimul ,,cetățuie”. Ulterior, unele dintre aceste toponime au fost verificate în teren, cu precădere în perioada interbelică, și s-a confirmat existența unor așezări fortificate, majoritatea acestora fiind datate in preistorie. Pentru multe dintre aceste situri au fost înregistrate informații sumare și doar în câteva cazuri au fost realizate săpături arheologice de mică amploare. Și pentru faptul că nu sunt în număr mare, aceste fortificații preistorice necesită o analiză temeinică, prin prisma a ceea ce înseamnă sistemele de apărare antropică, dar, mai ales, pentru ceea ce înseamnă importanța lor microzonală sau chiar regională, prin raportare la siturile contemporane din hinterlandul aferent. Cercetările din ultimii ani au adus un plus de informație în legătură cu unele dintre aceste situri, fie în ceea ce privește încadrarea lor cronologică, fie rolul pe care ar fi putut să-l îndeplinească într-un anumit spațiu geografic. Pe lângă unele situri cunoscute, dar pentru care s-au înregistrat date mult mai concrete legate de amplasamentul lor, suprafață, sistem de fortificare, au fost identificate și câteva așezări noi, prevăzute cu sisteme de apărare. Unele dintre acestea controlau căi de acces către microzone geografice, iar altele puteau controla unele tipuri de resurse (sare). În majoritatea cazurilor, sistemele defensive sunt vizibile și complexe, ceea ce indică faptul că pentru perioadele preistorice energiile sociale consumate pentru realizarea acestor structuri de apărare erau consistente. |
|||||
|