De la competenţa lectorală către competenţa intertextuală şi hipertextuală
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
756 9
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-03 21:07
SM ISO690:2012
UNGUREANU, Elena. De la competenţa lectorală către competenţa intertextuală şi hipertextuală. In: Abordarea prin competenţe a formării universitare: probleme, soluţii, perspective: Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale consacrată aniversării a 65-a de la fondarea Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, 25 mai 2011, Bălți. Bălţi: Universitatea de Stat „Alecu Russo" din Bălţi, 2011, pp. 201-207. ISBN 978-9975-50-060-9 .
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Abordarea prin competenţe a formării universitare: probleme, soluţii, perspective 2011
Conferința "Abordarea prin competenţe a formării universitare: probleme, soluţii, perspective"
Bălți, Moldova, 25 mai 2011

De la competenţa lectorală către competenţa intertextuală şi hipertextuală


Pag. 201-207

Ungureanu Elena
 
Institutul de Filologie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 22 ianuarie 2020


Rezumat

Intertextualitatea este un fenomen care orientează lectura, care îi guvernează interpretarea şi este un mod de percepere a textului. Pentru reprezentanţii grupului Tel Quel, textul ca „practică semnificantă” (Julia Kristeva) preconizează o deschidere continuă către alte texte, desemnând caracterul său mobil, plural, în permanentă schimbare, iar intertextualitatea e întotdeauna generală şi implicită, coextensivă discursului. Competenţa specialistului-filolog (care este în continuă formare) se află în lecturile acestuia şi în capacitatea de a interpreta şi a transmite varietatea de relaţii intertextuale. În epoca Internetului, hypertextualitatea a făcut vizibilă şi operabilă reţeaua de relaţii dintre texte. Fenomen al postmodernismului, hypertextul electronic se remarcă prin trăsături pe care poststructuralismul le-a intuit perfect: nonlinearitate, fragmentarism, principiul montajului şi al colajului, jocul semnificanţilor, nonfinalitate, deschidere, dialogism, multimedialitate, interactivitate, virtualitate, modificarea relaţiei autor–cititor, anonimicitate, identitate duplicitară sau multiplicitară etc., particularităţi proprii atât limbajului artistic, cât şi celui uzual şi virtual.   

Intertextuality is a phenomenon that guides reading, governs its interpretation and is a way of perceiving the text. Tel Quel group representatives consider the text as "significant practice" (Julia Kristeva) that forecasts a continued openness to other texts, referring to its mobile, plural nature, in continuous change, whilst intertextuality is always general and implicit, co-extensive to the speech. The competence of a philologist (in continuous education) is to be found in his/her reading and ability to interpret and transmit a variety of intertextual relations. In the Internet era, hypertextuality made the network of relationships between texts visible and operable. The electronic hypertext, being a phenomenon of postmodernism, has those distinctive features that were perfectly intuited by post-structuralism: nonlinearity, fragmentation, the principle of collage and assemblage, the play of signifiers, non-finality, openness, dialogism, multimediality, interactivity, virtuality, change of the author-reader relationship, anonymity, duplicate and multiple identity etc, all these characteristics typical of literary language, and of spoken and virtual ones.  

Cuvinte-cheie
competenţă, text, intertext, hipertext, hypertext, intertextualitate, hipertextualitate, transtextualitate, competenţă lectorală, Digitală, intertextuală şi hypertextuală,

competence, text, intertext, hypertext, intertextuality, hypertextuality, transtextuality, reading, digital, intertextual and hypertextual competence