Discursul teatral se manifestă ca un mijloc de schimbare a atitudinilor, percepțiilor receptorului-spectator, „orizontul de așteptare” al acestuia schimbându-se mai des în comparație cu receptarea unui text liric sau narativ, din considerentul că arta teatrală este artă în timp. În acest sens, un rol important îi revine contextualității ca ansamblu de circumstanțe ce caracterizează un anumit moment, în cazul spectacolului teatral acestea incluzând, în special, timpul montării textului dramaturgic, dar și modul de receptare (specializată/ nespecializată) a reprezentației. În comunicare vom aborda problema recontextualizării teatrului lui I. Druță (prin teatru având în vedere textul dramaturgic și spectacolul) din punct de vedere al schimbărilor survenite în câmpul cunoașterii, al dezvoltării științelor și al schimbărilor de paradigmă. Perioada investigată o constituie anii 1990 – prezent. Cercetarea teatrului druțian în Republica Moldova, începând cu anii 1990, s-a axat pe unele aspecte ce vizează timpul și spațiul acțiunii dramatice, viziunea cinematografică a autorului, muzica în spectacole, motivele religioase și istorice în structura textului ș.a., toate constituind, în principiu, puncte de plecare pentru ulterioare / viitoare cercetări. Alte probleme privind identitatea culturală și cea națională, valorificarea mitului antic sau a istoriei în teatrul autorului sunt abordate de cercetători din alte țări în articole și teze de doctor, asupra unora dintre interpretări insistăm în articol, accentuând necesitatea actualizării investigării memoriei culturale prin intermediul imaginarului artistic al individualității creatoare.