Săpăturile arheologice preventive, care au avut loc în cadrul construirii autostrăzii nr. 2 au dus – în tronsonul Cernavodă-Medgidia, la km 152 – la descoperirea unui areal cu gropi, care de fapt nu a putut fi săpat exhaustiv. Descoperirea este localizată la sud de oraşul Cernavodă, în partea de hotar „Dealurile Cochirlenilor”, aflată pe o terasă înaltă a Dunării. Groapa nr. 121, descoperită în anul 2012, a furnizat câteva piese de inventar remarcabile, confecţionate din bronz şi ceramică, prezentându-se actualmente drept una din descoperirile-cheie de la Dunărea de Jos cu implicaţii tipologice în areale mai mari. Într-o groapă nu foarte adâncă au fost depuse mai întâi trei vase de ceramică aparţinând culturii Coslogeni – unul dintre ele cu gura în jos –; peste acestea au fost aşezate, probabil foarte puţin sub nivelul de călcare preistoric, patru obiecte de bronz, care au fost ulterior deranjate de buldozer, fiind parţial şi deteriorate. Aceste piese de bronz sunt un cazan nituit, o cupă în formă de calotă sferică, un cuţit lung/sabie scurtă (machaira) şi un topor cu tub de înmănuşare transversal şi cu ceafă în formă de calotă sferică. Cele patru artefacte ne permit să reconstruim legăturile zonei dobrogene cu spaţiul nord-pontic (mai ales cu jumătatea lui vestică), cu zona est-pontică şi cu nordul Bazinului Carpatic. Reunirea unor asemenea piese în cadrul unei depuneri reprezintă până în momentul de faţă un unicat tipologic, cronologic şi geografic, putând fi datat în faza BD (sec. XIV-XIII a. Chr., vezi şi datările C 14).

Die begleitenden archäologischen Rettungsmasnahmen entlang der Autobahn Nr. 2 führten im Abschnitt Cernavodă-Medgidia, beim km. 152, zur Entdeckung eines Grubenfeldes, das allerdings nicht vollständig ausgegraben werden konnte. Die Fundstelle liegt südlich der Stadt Cernavodă bei „Dealurile [Hügel] Cochirlenilor“, auf einer hohen Donau-Terasse. Die Grube Nr. 121, die 2012 freigelegt worden ist, lieferte hervorragende Inventarstücke aus Bronze und Keramik und erweist sich dadurch als wegweisender Fund an der unteren Donau und sogar in größeren kulturellen Arealen. In die nicht tiefe Grube wurden zuerst drei Keramik-Gefäße der Coslogeni-Kultur deponiert – das eine umgestülpt –, dann obendrauf, vermutlich minimal unter der damaligen Erdoberflache, vier Bronzegegenstände, die vom Bagger gestört und teilweise beschädigt worden sind. Es handelt sich um einen vernieteten Kessel, eine kalottenförmige Schale, ein säbelförmiges Langmesser/Machaira und eine Schaftrohraxt mit kugelsegmentförmiger Nacken. Die vier Bronzen verweisen auf Verbindungen mit dem nordpontischen Raum (vor allem mit seiner westlichen Hälfte), mit dem ostpontischen Bereich und mit dem nördlichen Karpatenbecken. Die Zusammensetzung der Gegenstände stellt bislang ein typologisch-geographisches Unikum dar und kann in die BD-Zeit (14.-13. Jh., vgl. auch die C 14-Datierungen) versetzt werden.