Descoperirile de dispozitive tripaletate în formă de elice din perioada hallstattiană târzie au fost făcute pentru un areal extins de la Bugul şi Niprul de Mijloc până la nord-estul Bulgariei şi sud-estul Poloniei şi din Transilvania până la litoralul românesc şi ucrainean al Mării Negre, răspândite neuniform şi în număr diferit din cauza nivelului de cercetare. Sunt cunoscute în jur de 60 de piese, iar cartografierea acestora permite a evidenţia unele concentraţii ale lor: Transilvania, centrul şi sudul Moldovei, Dobrogea. Pentru alte zone – Ucraina de sud-vest, nord-estul Bulgariei şi sud-estul Poloniei ele sunt mai puţine sau singulare. Provin din structuri funerare (inhumaţii şi incineraţii), precum şi de habitat, multe fiind descoperite fortuit sau din colecţii particulare. Prezintă un dispozitiv turnat din bronz format din trei palete-aripioare cvasi-triunghiulare simetrice, ce se unesc pe o bucşă centrală care are longitudinal un orificiu îngust (0,2-0,3 cm). Datarea acestora este destul de largă, în diapazonul mijlocul sec. VII - sfârşitul sec. III î. Hr. În opinia noastră se pot diviza două faze temporale de utilizare ale acestora, piesele oarecum deosebindu-se după dimensiuni şi forma paletelor-aripioare. Cele masive, cu aripioarele late sunt dintr-o perioadă mai timpurie, pe când cele de dimensiuni mai mici, cu aripioarele mai aplatizate, uneori în formă de picătură alungită, prezintă o variantă degradată mai târzie, concentraţia de bază a ultimelor fiind în siturile din Dobrogea. Opiniile referitor la acest tip de vestigii sunt destul de controversate începând cu determinarea taxonomică a acestora, dar mai ales în ce priveşte apartenenţa etnoculturală şi utilitatea acestora. Diversitatea în desemnarea taxonomică a pieselor este mare – fiecare autor al descoperirilor (practic identice) le denumeşte diferit: pandantiv cu trei aripioare, capăt de ac cu trei aripioare, capăt de ac cu trei palete în formă de elice, vârf de săgeată cu elice, piesă de bronz cu trei palete, capăt helicoidal de ac, capăt de bronz în formă de ancoră, capăt de ac în formă de elice cu trei palete. Personal am numit acest tip de vestigii dispozitive eliceforme tripaletate şi dispozitiv tripaletat eliceform. În prezent este imposibilă determinarea apartenenţei etnoculturale a pieselor. Se constată doar atestarea acestora în cadrul uneia sau altei culturi arheologice (sciţi, traco-geţi), ele nefiind caracteristice nici uneia dintre acestea. Cunoaştem piesele, dar nu cunoaştem originea acestora. Nu se cunosc prototipurile lor, paralelele cu mărgelele tripaletate cimeriene fiind prea vagi. Sunt cunoscute în inhumaţiile scitice plane din Transilvania şi Moldova. Cazul mormântului din tumulul de la Ust’ Kamenka nu este relevant, fiind utilizare secundară. În cazul descoperirilor ne-funerare provin din complexe sau stratul de cultură doar a fortificaţiilor (!). Cazul de la Budureasca-Vadu Săpat este o excepţie, de unicat fiind şi piesa descoperi16 tă întreagă împreună cu acul. Dar descoperirea acesteia nu ajută la soluţionarea problemelor, ci dimpotrivă, le complică. Alte controverse impuse de piesele respective le prezintă funcţionalitatea lor. La diferite etape şi de către diferiţi cercetători descoperirile au fost interpretate în calitate de capete de ace de păr, însemne monetare, vârf de săgeată, mărgele, deşi cel mai verosimil, credem că făceau parte din conţinutul tolbei, mai drept spus prezenta un dispozitiv la capătul anterior al săgeţii – pentru precizie, semnalizare sau înfricoşarea inamicului şi a cailor acestora.