Simbolul casei capătă o conotație aparte în dramaturgia lui Ion Druță. Remarcabile, în acest sens, sunt operele Casa mare și Păsările tinereții noastre. Casa mare a Vasiluței este și un spațiu real, aflat sub semnul durabilității, rânduielii și statorniciei, cărora stăpâna le mai adaugă și însemnele spațiului ce țin de sufletul ei de om frumos și vrednic. Casa mătușii Ruța, această ultimă cocioabă din localitate, în antiteză cu celelalte case moderne, declanşează o luptă dintre vechi şi nou, dintre mare şi mic, dintre puternic şi slab. Prin intermediul acestor drame sunt puse în discuţie despărţirea de tradiţii, renunţarea la fundamentul sensibilităţii, la matricea spiritului naţional – dimensiunea esențială a lumii druțiene.

The symbol of the house acquires a special connotation in Ion Druţă's dramaturgy. Remarkable in this sense are the Casa mare and Păsările tinereții noastre. The great house of Vasiluţa is also a real space, under the sign of sustainability, order and stability, to which the master adds the signs of space that belong to her soul as a beautiful and worthy man. The house of aunt Ruța, this last shack of the locality, in antithesis with the other modern houses, triggers a struggle between the old and the new, between the sea and the small, the strong and the weak. Through these dramas, the separation of traditions, the abandonment of the foundation of sensibility, the matrix of the national spirit - the essential dimension of the Drutian world.