Considerente teoretice și aspecte practice privind modul de încetare a contractului
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
448 8
Ultima descărcare din IBN:
2022-02-13 20:46
SM ISO690:2012
TOMESCU, Raluca. Considerente teoretice și aspecte practice privind modul de încetare a contractului. In: Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei. Vol.6, Partea 1, 6 iunie 2019, Cahul. Cahul, Republica Moldova: Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu‖ din Cahul, 2019, pp. 203-207.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei
Vol.6, Partea 1, 2019
Conferința "Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei"
Cahul, Moldova, 6 iunie 2019

Considerente teoretice și aspecte practice privind modul de încetare a contractului


Pag. 203-207

Tomescu Raluca
 
Universitatea „Andrei Şaguna”, Constanţa
 
Disponibil în IBN: 24 decembrie 2019


Rezumat

 Nu de puține ori atât în doctrină, dar mai ales în practica judiciară am asistat la folosirea unor sintagme precum ”rezilierea contractul prin acordul părților”, ori ”începând cu data de...va rugam fiți de acord cu intenția noastră de reziliere a contractului nr....”, însă la o analiză mai atentă, din punct de vedere juridic, această asociere morfologică se prezintă ca fiind total neinspirată. În primul rând rezilierea contractului este o sancțiune pe care numai creditorul o poate aplica debitorului, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, ceea ce în mod firesc ne conduc a sublinia că desființarea bilaterală a contractului prin reziliere nu poate fi efectul unui acord de voință al părților. Așadar, atunci când ne vom referi la o încetare a contractului ca urmare a unui act unilateral sau bilateral de voință, nefiind deci vorba de o sancțiune, în mod corect se impune a folosi termenul de desființare sau eventual de reevocare a contractului. Sub imperiul celor prezentate mi-am propus ca în prezentul studiu să subliniez diferența esențială dintre aceste forme de încetare a contractului, respectiv acordul de voință versus ca sancțiune.

Because not only in the doctrine, but especially in the judicial practice, we have witnessed the use of syntagms such as "the termination of the contract (in the right of arezolutory clause) by agreement of the parties", or "starting with ... please agree to our intention to terminate (rezolution) the contract No .... ", but on a more careful analysis, from a legal point of view, this morphological association appears to be totally uninspired. First, the termination (in the right of arezolutory clause) of the contract is a sanction that only the lender can apply to the debtor as a result of the non-fulfillment of the contractual obligations assumed, which naturally leads us to point out that the bilateral termination of the contract by termination can not be the effect of a will parties. Therefore, when we refer to a termination of the contract as a result of a unilateral or bilateral act of will, and therefore not a sanction, it is right to use the term of cancellation or eventual renegotiation of the contract. In the light of the above, I have proposed in the present study to emphasize the essential difference between these forms of termination of the contract, namely the will-versus-to-sanction agreement.