Penitenciarul a fost și este un mediu special de habitat uman ce lasă o amprentă stabilă pe tot restul vieții individului. Diferite relații din cadrul acestui mod special de trai au capacitatea de a forma trăsături individuale, în mare parte nocive, pentru sănătatea somatică și cea psihică a deținutului. Situația se complică și mai accentuat în cazul contingentului de deținuți cu maladii chirurgicale. Un rol important în redresarea și recuperarea psihosomatică a suferindului condamnat copleșit de stări negative, soluționarea unui larg spectru de probleme personale ale sale revine pe seama consilierii spirituale. Succesul administrării acțiunilor de consiliere, cel al tratamentului medical propriu-zis poate fi atins doar prin aplicarea corespunzătoare a principiilor și valorilor bioeticii.

The penitentiary was and is a special environment of human habitat that leaves a stable imprint throughout the rest of the individual’s life. Different relationships within this particular way of living have the ability to form individual traits, which are largely harmful, for the prisoner’s somatic and mental health. The situation is further complicated within the contingent of inmates with surgical diseases. An important role in the psycho-somatic redress and recovery of the suffering detainee, overwhelmed by negative states, solving a wide spectrum of personal problems, rests with spiritual counseling. The success of administrating counseling actions and that of the actual medical treatment can only be achieved by properly applying the principles and values of bioethics.