Seceta în Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii, reprezentând trăsătura specifică a climei regionale, condiţionate de distribuţia neuniformă în timp şi spaţiu a precipitaţilor atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului.  Evaluările arată că deficitul de precipitaţii atmosferice este specific practic pentru tot teritoriul republicii. Astfel, evaluarea teritoriului Republicii Moldova după gradul de ariditate în conformitate cu indicii utilizaţi în practica internaţională (conform raportului dintre suma de precipitaţii ∑R şi evapotranspiraţia potenţială E0), arată că cea mai mare parte a teritoriului republicii se atribuie la regiunile subhumide şi semiaride cu probabilitate mare de apariţie a secetelor şi dezvoltare a proceselor de deşertificare.  Secetele tot mai frecvente și mai intensive din ultimii ani, conform constatărilor specialiștilor, sunt un răspuns evident la schimbările climatice regionale, și în primul rând din cauza procesului de încălzire și aridizare a climei regionale. În ultimele două decenii cele mai puternice secete pe teritoriul republicii (din punct de vedere a intensităţii şi catastrofale după suprafaţa ocupată) s-au înregistrat în anii 2003, 2007, 2009, 2012 și 2015, având drept consecință scăderea semnificativă a recoltei culturilor agricole.  Ca exemplu, poate servi seceta catastrofală din vara anului 2015, care s-a manifestat prin vreme foarte caldă și lipsa ploilor regionale, precipitațiile având un caracter preponderent local. Temperatura medie a aerului pentru acest sezon a constituit în teritoriu +21,6..+23,8ºС, fiind cu 2,2-3,3ºС mai ridicată faţă de normă, ceea ce se semnalează în medie o dată în 15-30 ani pentru toată perioada de observații. Cantitatea de precipitaţii în decursul verii pe 60% din teritoriul republicii a constituit în fond 80-160 mm (40-70% din normă).  Izolat în raioanele de nord și centrale ale țării au căzut doar 50-70 mm (20-30% din normă), ceea ce în aceste regiuni se semnalează pentru prima dată din toată perioada de observații instrumentale. Ani analogi după regimul termic și cantitatea de precipitaţii sunt 2007 şi 2012.Conform informaţiei oficiale a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, seceta din anul 2015 a redus parţial recolta la cerealele de grupa I-a (cu circa 25% față de roada medie din anul 2014) şi a contribuit la scăderea semnificativă a roadei culturilor de grupa a II-a (cu circa 30-40%). Astfel, pierderile directe în sectorul agricol la aceste două grupe de culturi cerealiere au constituit peste 3 miliarde lei. Seceta din anul 2015, precum și secetele din anii 2018 și 2019 confirmă, o data în plus nivelul insuficient de adaptare a agriculturii Republicii Moldova la condiții de secetă, care tot mai frecvent și cu o intensitate sporită afectează sectorul agrar în ultimii ani. În acest sens se impune o nouă reorientare în structura culturilor agricole, respectiv varietăţi cu o toleranţă ridicată faţă de temperaturile ridicate şi stresul hidric generat de lipsa apei.  Totodată, se impun adaptarea tehnologiilor agricole la resursa de apă, conservarea apei din sol prin alegerea unui sistem de lucrări minime reprezentând o nouă tendinţă de reorientare a cerinţelor privind calitatea şi conservarea resurselor de sol şi apă.  De asemenea, descreşterea resurselor de apă cu 10-30%, în special în zonele deficitare, va accentua consecinţele lipsei de apă, efectele fiind amplificate de poluare şi tehnologii necorespunzătoare. Măsurile și oportunitățile pentru reducerea efectelor condiţiilor limitative de vegetaţie determinate de secete sunt:  - extinderea suprafețelor agricole asigurate contra riscurilor naturale, inclusiv a secetei;  - restabilirea si dezvoltarea in continuu a suprafețelor de irigare prin: a) revitalizarea sistemelor disponibile de irigație și majorarea suprafețelor irigabile prin picurare, îndeosebi la plantele multianuale; b) sporirea numărului de bazine acvatice artificiale pentru colectarea apelor de suprafață. - gestionarea eficientă a resurselor de apă în agricultură, respectiv o mai bună utilizare a rezervelor de umiditate din sol pe tot parcursul sezonului de vegetaţie, inclusiv alegerea perioadelor de semănat în funcţie de gradul de aprovizionare cu apă a solurilor;  - selectarea de genotipuri rezistente la condiţiile limitative de vegetaţie, cu o toleranţă ridicată la "arşiţă"și secetă; - implementarea sistemelor agricole avansate de cultivare a plantelor: agricultură durabilă, agricultură ecologică, agricultură conservativă, inclusiv a tehnologiilor No-till și Mini-till.