Inul (Linum usitatissimum L.) se enumeră printre cele mai importante culturi tehnice ale industriei textile. Din cele mai vechi timpuri a fost cultivat pentru ţesături, ulterior a început a fi preţuit pentru seminţele sale bogae în uleiuri, folosite în scop medicinal şi alimentar. În prezent, însă, se acordă o atenţie sporită atât producţiei de fibre, cât şi de seminţe, creându-se soiuri rezistente la factorii biotici şi abiotici, cu capacitatea de producţie înaltă. Este necesară îmbunătăţirea potenţialului de productivitate, deoarece, conform mai multor studii, cererea pentru seminţele de in creşte mai rapid decât producţia realizată. Preferinţele de ultima oră ale populaţiei globului sunt orientate spre utilizarea produselor naturale, ecologice, fapt ce implică apariţia interesului sporit faţă de fibrele de in.  În actualele cercetări s-a utilizat materialul genetic a 18 genotipuri de in de diferită origine eco-geografică şi mod de utilizare. Caracterele distinctive ale productivităţii la plantele de cultură pot varia în limite largi, atât de la un soi de plantă la altul, cât şi în cadrul aceluiaşi soi. Producţia genotipurilor se creează de-a lungul fazelor de vegetaţie, de la răsărirea culturilor în câmp până la umplerea boabelor, ca rezultat al manifestării diferitelor componente: taliei plantei, numărului de ramificaţii, flori şi capsule per plantă, numărului de seminţe viabile în capsulă, cantităţii de seminţe per plantă, masei a 1000 de boabe etc.. Astfel, după parametrul masa a 1000 de boabe (MMB) mostra MDI 05608 (Turcia) a înregistrat cele mai înalte valori (6,15 g), diferenţiindu-se de restul genotipurilor din colecţie prin culoarea seminţei galbenă, corola de culoare roz-violet, plantele având cele mai mici dimensiuni în înălţime, de cca. 36,0 cm.Pentru următoarele genotipuri parametrul MMB (g) este redat în ordine descrescândă: Псковский Л 3-2 – 5,73 g, Dichl 8 – 5,70, MDI 05609 (Ucraina) – 5,69, Blaringhem – 5,67, Höncheberger – 5,49, Kaufmann şi k-7907 (Argentina) – 5,47, k-7766 (Polonia) – 5,45, Duflavin şi P 625 – 5,11 g. Valorile acestui parametru depind de dimensiunile seminţelor. Astfel, şapte forme au prezentat valori sub 5,0 g, deoarece, conform Descriptorului internaţional (Descriptor List for Flax (Linum usitatissimum L.), 2016) se consideră a fi seminţe de dimensiuni mici care au < 4,25 mm lungime şi < 2,80 mm lăţime. Reiese, că pentru soiul Батист şi Торжокский 4 acest indice este egal cu 4,65, Визит – 4,59, Полесский 6 – 4,31, Н 225 – 4,07, Белинка – 4,00, iar forma Б-36 a semnalat cele mai mici valori de 3,87 g. MMB se află în legătură strânsă cu producţia. Dintre formele de in studiate s-a observat că din prima grupă (plante cu seminţe de dimensiuni medii) s. Псковский Л 3-2 are nivelul cel mai ridicat de productivitate, obţinându-se un spor de producţie de 155,4 g/m2, urmat în ordine descrescândă de s. Dichl 8 cu 134,8, Duflavin – 109,0, MDI 05608 (Turcia) şi k-7907 (Argentina) cu 106,3, Höncheberger – 92,4, Kaufmann – 88,9, k-7766 (Polonia) – 84,3, MDI 05609 (Ucraina) – 71,5, P 625 – 65,0, iar producţia minimă de seminţe acumulată pe suprafaţa de un m2 este de 46,0 g la s. Blaringhem. Pentru grupa a doua valorile maxime ale productivităţii au fost semnalate la s. Батист cu 152,6 g/m2, apoi Белинка – 150,7, Визит – 115,8, Торжокский 4 – 97,4, Б-36 – 94,5, Полесский 6 – 79,9, Н 225 – 61,6 g/m2. Astfel, mostrelor din prima grupă îi revin 58,5% din producţia seminceră, iar celor din grupa a doua - 41,5%.  Productivitatea culturilor depinde de specificul genotipului în raport cu condiţiile pedoclimatice, care au un impact major asupra cantităţii şi calităţii produsului final. Zona de centru a Republicii Moldova este favorabilă pentru realizarea potenţialului de producţie seminceră, mai puţin favorabilă este pentru obţinerea producţiei de fibre.