Desemnarea de arii naturale protejate este o practică general acceptată pentru protejarea patrimoniului natural național. Acest studiu analizează regimul special de administrare a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, recunoscută ca arie naturală protejată. În acest sens, sunt avute în vedere: reglementarile naţionale în domeniu, forma şi instrumentele prin care această instituţie asigură realizarea obiectivelor pentru care a fost instituită, elementele cu rol de conducere, executare, consultare, îndrumare şi supraveghere din structura instituţiei. În calitate de reper metodologic pentru aprecierea calităţii administrării sunt utilizate principiile bunei guvernări. Concluziile studiului indică asupra faptului că administrarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este puternic influenţată de factori socilai şi economici. Modalitatea de constituire, poziţia ierahică şi rolul elementelor din structura instituţiei prezintă dovezi clare de politizare a acesteia, fapt care care-i limitează îndeplinirea eficientă a rolului de actor important în realizarea politicii de mediu.

Designation of Protected Natural Areas is a generally accepted method to protect the national natural heritage. This study analyzes the special administration regime of the Danube Delta Biosphere Reserve, recognized as a Protected Natural Area. In this regard, there are considered the following: the national regulations in concerned field, the forms and tools whereby this institution provides the objectives achievement for which it was established, the elements of leadership, execution, consultation, guidance and supervision from the institution's structure. The principles of good governance are used as a methodological reference point for assessing the administration quality. The study conclusions show that the administration of the Danube Delta Biosphere Reserve is strongly influenced by social and economic factors. The way of creation, hierarchical position and the role of elements from the institution structure represent a clear evidence of its politicisation, which limits its effective performance of the role of important actor in the environmental policy implementation.