Ziua Sfîntului Andrei este o sărbătoare importantă şi dragă mai ales persoanelor de sex feminin. Fetele de măritat aşteaptă cu nerăbdare ajunul sărbătorii (29 spre 30 noiembrie; 12/13 decembrie) pentru a-şi afla soarta în iubire, iar femeile se îndeletnicesc cu ritualuri tradiţionale ce au ca scop protecţia familiei şi a gospodăriei în anul care va urma. Fetele cred că în noaptea de Sfîntul Andrei îşi pot vedea ursitul, folosind, în diferitele părţi ale ţării, diferite metode . Unele fete îşi pregătesc turtă, pentru ea aducînd apa cu gură. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (fainăşi sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele işi mănîncă turtiţele preparate, convinse fiind că ursiţii vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea. Fetele mai fac un colac din pîine dospită, punînd în mijlocul lui cîte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămînă. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte căva fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc. Unele fete merg în această noapte la fîntînă, aprind acolo o lumînare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Cînd faţa apei este lumînată bine, fata zice: "Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în faţa apei, Ca în vis să-l visez, C-aievea să-l văz!” Atunci, apa din fîntînă se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbîntate în foc. Dupăce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă şi apoi se descîntă. [1, pp.58-62] Singură în faţa sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. Rostind o încîntaţie ea roteşte uşor vasul şi atrage atenţia celui iubit. Metoda cu verighetă: într-un pahar cu apă neîncepută se aruncă o verighetă sfinţită de preot în mijlocul căreia apare chipul ursitului. O fată dezbrăcată se aşează între două oglinzi cu cîte o lumînare în fiecare mînă şi priveşte intens în oglindădin faţă. Se spune că în oglindă din spate i se reflectă scene din viitor şi imaginea viitorului soţ. Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grîu, foarte sărată – denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănîncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astîmpere setea se crede că este viitorul lor soţ. Fetele care doresc să vadă în vis chipul celui iubit îşi pun busuioc sau 41 de boabe de grîu sub pernă în noaptea de 29 spre 30. „Voi, 41 de fire de grîu / Eu voi adormi / Şi voi hodini / Dar eu mă rog lui Dumnezeu / Să-mi trimită îngerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu‖. Dacă visezi că un bărbat îţi va lua boabe din acest grîu, acel bărbat îţi este ursitul şi te va cere în căsătorie în curînd. [2, p. 249] O altă metodă cunoscută de a afla dacă vei avea noroc în dragoste şi te vei căsători este metoda celor 9 ceşcute. În ajunul Sfîntului Andrei, fetele tinere necăsătorite trebuie să umple nouă ceşcute cu apă (pline ochi) şi să le verse conţinutul într-o strachină mai mare. Strachina respectivă se aşază sub icoana sau chiar sub icoana Sfîntului Andrei dacă ai în casă. Ziua următoare, apa din strachină trebuie măsurată cu aceleaşi ceşcute. Dacă în strachină mai rămîne apă, este semn că fata respectivă işi va găsi alesul în curînd. Dacă în schimb, ultima ceşcută nu se va umple, fata respectivă va mai avea de aşteptat. [3, pp. 43-46] Pentru aflarea ursitului după 9 zile de post, fetele coceau o pîine cît o plăcintă, în care puneau 9 linguri de făină şi 9 linguri de apă cu puţină sare. Se luau 2 beţe de prun şi se întorcea pîinica, zicînd: Io nu întorc plăcinta asta Ci pe băiatul care îi e dat sorţii Să vină, să n-aibă răbdare… Apoi împărţeau pîinica în două: jumătate ei, jumătate lui. Partea ce i se cuvenea fetei era mîncată pe prag în acea seară, iar partea băiatului se înfăşura într-un batic purtat timp de 9 zile şi se punea sub pernă pentru a-şi visa ursitul. Un altmod este cel al alegerii oalelor din pari, după un anumit algoritm respectat de participante. Oala, ulcica devine substitut al potenţialului iubit, în funcţie de caracteristicile acesteia, fetele puteau afla proprietăţile fizice, morale şi economice ale ursitului. Dacă vasul era smălţuit, viitorul soţ era bogat. Dacă ulcica era ciobită, soţul era fie bîlbîit, fie sărac. [5] În unele localităţi cînd fetele sosesc acasă de la Păzitul usturoiului, seamănă un căţel de usturoi priveghiat toată noaptea, într-un cocoloş de aluat. După felul în care încolţeşte şi creşte acest usturoi, se fac prognosticuri de măritiş. Acest ritual este deosebit de variat, în funcţie de regiunea unde se practică. Tradiţia spune că fetele care vor să-şi cunoască ursitul este bine să respecte un ritual simplu: să pună sub pernă un pieptene şi o oglindă. Dacă tînăra se va căsători pînă la praznicul Sfîntului Andrei din anul următor, aceasta va visa un tînăr care vine în casa lor. În zonele muntoase se spune că fetele sunt îmbrăcate în cojoace şi legate la ochi, iar apoi sunt puse să între în staului oilor şi să încerce să prindă una. Dacă fata va reuşi să prindă o oaie atunci se spune că nu se va căsători, dar dacă va prinde un berbec, atunci trebuie să se pregatească de nuntă. În alte regiuni, fetele ghicesc ursitul cu ajutorul părilor de la gard, astfel, noaptea pe întuneric ating un păr, de la care numără în continuare pînă la al nouălea păr, pe care leagă o sfoară sau lînă roşie. A două zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă părul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tînăr şi frumos, dar sărac. Dacă părul va fi scurt şi noduros, soţul va fi bătrîn şi sărac, iar de va avea coaja groasă, va fi bogat. Dacă părul este cu multe crăci, ursitul va fi văduv cu mulţi copii. Se pregătesc bucăţi de hîrtie, pe care sunt scrise nume de bărbaţi, se pun într-un vas pe care se toarnă apă şi se pune o lumînare plutitoare aprinsă. Prima hîrtie care este arsă, indică numele ursitului. [6] Cînd se întunecă, după lăsarea amurgului, se ascultă cîinele care latră. Se spune că, din acea direcţie viitorul soţ va veni. Pentru a-şi prezice căsnicia fetele mergeau în poiată şi cu ochii închişi trebuiau să prindă o găină sau un cocoş, dacă se nimerea cocoş atunci fata se va mărita în anul care vine iar dacă găina nu se va mărita în timpul apropiat. După ce prindeau cocoşul îl aduceau în casă şi îi ofereau de băut şi de mîncat, în dependenţă de comportamentul cocoşului se tălmăcea temperamentul viitorului soţ. Pentru a-şi vedea chipul ursitului fetele alegeau un ungher din casă orientat spre răsarit lîngă care se aşeza un vas cu apă, prin întuneric deasupra vasului se aprindea o coală de hîrtie, se considera că imaginea din umbră reprezintă chipul ursitului. În seara de Sf. Andrei, fecioarele şi văduvele îşi fac de ursită, fac vrăji cu apa: Descîntecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu, Sfinte Andrei, Scoate-i chipul în faţa apei Ca în vis să-l visez, Ca aievea să-l visez. Şi apa se turbură şi fata vede ursitul în apă. Sfinte Andrei Vina pe firul apei Şi dă-mi să visez Şi aievea să-l văz Pe iubitul meu Pe ursitul meu Pe alesul meu. Voi 41 fire de grîu Eu voi adormi Şi voi hodini Şi mă rog lui Dumnezeu Să-mi trimită îngerul meu Să-mi arate ursitul meu Cel ce mi l-a dat Dumnezeu Ziua Sfîntului Andrei este considerată favorabilă pentru vrăji, farmece şi încîntaţii de ghicirea ursitului unei fete sau de „legare‖ a unui viitor bărbat pentru o tînără femeie nu numai în România, ci şi în multe alte ţări ale lumii. În Polonia , există obiceiul de a se turna în apa ceara topită a unei lumînări, strecurată prin gaura de cheie a unei uşi, iar în Germania, de a se scurge plumb topit în apă rece. Forma luată de ceară sau de plumb în contact cu apă sugeră meseria viitorului bărbat al unei fete. În unele regiuni din Austria , tinerele femei se dezbrăcau în pielea goală, beau vin şi rosteau o încîntaţie, numită Andreasgebet (rugăciunea Sfîntului Andrei), în timp ce loveau o saltea de paie. Prin această practică magică se credea că poate fi atras un viitor soţ. Un alt obicei constă în aruncarea peste umăr a unui sabot sau pantof.Dacă încălţămintea cădea cu vîrful îndreptat către uşă , însemna că fata urma să se mărite în anul următor. În unele zone din Cehia şi Slovacia, tinerele femei scriau pe un bileţel numele unor posibili soţi şi amestecau bucăţelele de hîrtie împăturite într-un aluat, numit Halusky. După coacere, primă prăjitură care ramînea la suprafaţa unei ape dezvăluia numele viitorului soţ. [7] În Polonia, există tradiţia de se aşeza biletele, pe care erau scrise numele unor potenţiali soţi, sub pernă, înainte de culcare. Dimineaţa , la trezire , primul biletel luat de sub pernă de către o fată indică numele viitorului soţ. Într-un alt obicei polonez de ghicire a viitorului, fetele stăteau aplecate peste un vas cu apă în care plutea o coajă de nucă conţinînd o micuţă lumînare aprinsă.Fiecare dintre tinerele femei aşeza cîte o bucăţică de hîrtie cu numele bărbatului favorit ca soţ pe marginea interioară a vasului.Bucata de hîrtie spre care se îndrepta coaja de nucă şi care era aprinsă de lumînare prezicea peţitorul la care trebuia să se aştepte respectiva fată. De asemeni, în timpul zilei, o tînără femeie numără stîlpii unui gard pînă ajungea la cel de-al patrusprezecelea. Acest ultim stîlp indică prin forma lui dacă viitorul soţ al fetei urma să fie gras, slab, înalt, scund , tînăr sau bătrîn. Într-un alt joc magic polonez, o eşarfă , o panglică şi un rozariu erau amplasate sub cîte o farfurie.O fată, legată la ochi, era roţită de trei ori în jurul ei, în timp de surîtele se rearănjaufarfuriile de pe masă. Apoi, tînără femeie alegea una din farfurii. Dacă nimerea eşarfa însemna că se va mărita în curînd , dacă nimerea peste panglică avea să fie singură încă un an de zile , iar dacă alegea rozariul însemna că va rămîne fata bătrînă sau se va călugări. În Scoţia, femeile tinere trebuiau să se roage în noaptea de 29 noiembrie, urmînd ca a două zi să desluşească un semn despre un viitor soţ.Pentru a face aceasta, ele aruncau un pantof în uşa casei lor părinteşti.Dacă vîrful pantofului era îndreptat către casa, ele erau menite a rămîne necăsătorite încă un an. Dacă, dimpotrivă , vîrful pantofului nu era orientat către casa, însemna că urmau să se mărite în curînd. Un alt vechi obicei scoţian era cel că o tînără femeie să decojească un măr dintr-o singură, continuă mişcare cuţitului. Coaja de măr urma apoi să fie descifrată ca o iniţială a numelui viitorului soţ. În folclorul german , fetele nemăritate erau sfătuite să ceară ajutorul Sfîntului Andrei.Astfel, se spunea că dacă în noaptea de 29 noiembrie se culcau dezbrăcate, urmau să îşi vadă în vis soţul ursit. [4, p. 98] Pot afirma că în noaptea sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie; 12/13 decembrie), în special la sate, se practică ritualuri ciudate, care alungă relele şi aduc bunăstare şi chiar dragoste. Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an pentru vrăji şi farmece. Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii de sex opus. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţiţ se crede că se obţine în vis imaginea „ursitului―. Tot în noaptea Sfîntului Andrei, fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămîne pe fundul străchinii apă, fie şi cîteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămîne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viseze ursitul, fata îşi pune sub cap 41 de boabe de grîu şi dacă visează că-i ia cineva grîul, se va mărita. Unele fete îşi pregătesc turta, pentru ea aducînd apă cu gura. Pentru acest colac aduc apă neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (făină şi sare) sînt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele îşi mănîncă turtiţele preparate, convinse fiind că ursiţii vor veni, în viş cu apă să le potolească setea. Fetele mai fac un colac din pîine dospită, punînd în mijlocul lui cîte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros unde este lăsat vreme de o săptămînă. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc dar aşteaptă cu nerăbdare venirea anului viitor ca să încerce soarta încă o dată.