Articolul precedent |
Articolul urmator |
1337 160 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-15 15:05 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
159.92 (1468) |
Psihologie (3327) |
SM ISO690:2012 MICU, Marieta, RUSNAC, Svetlana. Delimitări conceptuale ale noţiunilor ”normalitate”, ”anormalitate”, ”deficienţă”, ”nevoi speciale”, ”cerinţe educative speciale”. In: The contemporary issues of the socio-humanistic sciences, Ed. 9, 6-7 decembrie 2018, Chişinău. Chişinău, 2018: "Print-Caro" SRL, 2018, Ediția 9, pp. 239-247. ISBN 978-9975-3277-5-6.. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
The contemporary issues of the socio-humanistic sciences Ediția 9, 2018 |
|||||
Conferința "Preocupări contemporane ale științelor socioumane" 9, Chişinău, Moldova, 6-7 decembrie 2018 | |||||
|
|||||
CZU: 159.92 | |||||
Pag. 239-247 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
În articol sunt analizați termenii de normalitate-devianţă, care stau la baza identificării persoanei cu CES. Conceptul de normalitate este strâns legat de valorile și normele unei culturi şi de ideile social-politice ale epocii istorice respective, având o semnificație specifică și relativă. Definindu-se comparativ cu starea de normalitate, care reprezintă echilibrul fiziologic, psihic şi social, anormalitatea este starea de dezechilibru pe mai multe planuri: psihofiziologic individual, dezacord în relaţiile interpersonale, nonconformism în raport cu sistemul de valori ale mediului socio-cultural, confruntare cu normativitatea socială și juridică, ostilitate faţa de semeni, de grupul sau instituţiile sociale. Persoanele cu CES sunt oamenii cu deficienţe, în cele mai multe cazuri de ordin fizic, psiho-fiziologic, dar și psihosocial, care comportă dificultăţi în a reacţiona la solicitările mediului în conformitate cu modelul general acceptat şi validat socio-cultural. În general, se consideră că un copil sau adolescent are o deficienţă propriu-zisă atunci când este afectată sau pierdută o structură anatomică și este limitată funcţionarea sa fiziologică sau psihică. Deficienţa este considerată o stare biopsihică a persoanei, asociată cu anumite incapacităţi fizice, senzoriale, cognitive (mintale sau intelectuale), afective, de comportament. Când copilul cu anumite deficienţe, 240 incapacităţi, dizabilități devine şcolar, el este expus riscului inadaptării mai mult decât un copil obişnuit, mediu. Incapacităţile sau limitările, rezultate din deficienţe, se convertesc în dezavantaj, ele necesitând organizări instituţionale și educaţie specială, deseori şi protecţie socială. Dizabilitatea poate fi înlăturată sau diminuată prin intervenţii educaţionale, menite să compenseze lipsa sau insuficienţa şi să permită adaptarea la mediu; generic, acesta este răspunsul educaţional la nevoia specială. Acest răspuns este posibil numai dacă incapacitatea este evaluată corect și mediul înconjurător devine unul pedagogic adecvat. |
|||||
Cuvinte-cheie normalitate, anormalitate, deficienţă, nevoi speciale, cerinţe educative speciale, normality, abnormality, deficiency, special needs, special educational needs |
|||||
|