Noile tendințe în educație configurează emergența unui nou mod de producere a cunoașterii, care se bazează nu atât pe evoluția strictă din domeniul epistemologic, cât pe transformarea societății contemporane. Acest nou mod de producere a cunoașterii este de esență pragmatică, centrat pe rezolvarea de probleme, formarea socială, care se angajează nu doar pe criteriile tradiționale, de tip academic, ci și pe cele specifice practicii. Pragmatica stă la temelia unei concepții filosofice pentru care realitatea nu este ceva imuabil, static, închis, ci este proces, devenire, creație continuă, deci un curs de fapte în plină desfășurare.

Le nuove tendenze nell’educazione configura l’emergenza di un nuovo modo di produrre conoscenze che si basa non tanto sulla rigorosa evoluzione del campo epistemologico, quanto sulla trasformazione della società contemporanea. Il nuovo modo di produrre conoscenze è essenzialmente pragmatico, rivolto al risolvere del problema, formazione sociale, che si impegna non solo sui criteri tradizionali, di tipo academico, ma su quei specifici per la pratica. La pragmatica è il fondamento di una concezione filosofica per cui la realtà non è qualcosa di immutabile, statico, chiuso, ma un processo, creazione continua, cioè un corso di fatti in pieno svolgimento.