Educaţia adulţilor este abordată la nivelul mai multor ştiinţe socioumane, ca temă de cercetare operaţională şi ca subiect de politică socială. Pedagogia adulţilor, afirmată ca ştiinţă pedagogică sau ştiinţă a educaţiei, construită intradisciplinar şi interdisciplinar, are ca obiect de cercetare propriu educaţia adulţilor, abordată la nivel de concept operaţional, care defineşte ansamblul activităţilor şi al influenţelor formative realizate în favoarea populaţiei adulte cu finalităţi generale şi specifice (culturale, profesionale etc.). Evoluează la nivel de Didactică a adulţilor, organizată şi realizată în mod special în condiţii de instruire nonformală, raportată la statutul socioprofesional, dobândit prin instruirea formală, cu deschideri multiple spre instruirea/învăţarea informală. Educaţia adulţilor, ca obiect de cercetare propriu pedagogiei adulţilor, este parte a educaţiei permanente, valorificată ca direcţie generală a dezvoltare a educaţiei din perspectiva paradigmei curriculumului. Calitatea educaţiei permanente stimulează realizarea saltului spre autoeducaţie, probat la nivelul educaţiei adulţilor prin formarea capacităţii adultului de (auto)învăţare/(auto)instruire pe tot parcursului vieţii. Această capacitate reflectă cerinţele: a) proprii, psihologice de autoformare-autodezvoltare permanentă a adultului; b) sociale, impuse de dinamica evoluţiei permanente (culturale, profesionale etc.) a societăţii informaţionale, bazată pe cunoaştere. Definirea educaţiei adulţilor ca noţiune pedagogică fundamentală, aptă să analizeze dimensiunile generale şi profunde, esenţiale, ale realităţii psihosociale reflectate, solicită realizarea unor cercetări istorice, hermeneutice, iniţiate deja la nivel de Glosar de termeni-cheie în educaţia permanentă şi de Dicţionar Enciclopedic de Educaţie a Adulţilor.

A number of social sciences approach adult education as both an operational research topic and a subject of social policy. Adult pedagogy, self-assessed as a pedagogical science, or a science of education, and constructed both intraand interdisciplinarily, has its own object of research, namely the education of adults, which as an operational concept defines the totality of the activities and formative influences executed in favor of the adult population with certain general and specific finalities (of a cultural, professional and other nature). Adult pedagogy evolves as adult didactics, which is especially organized and implemented in non-formal education conditions and correlated to the socio-professional status obtained through formal education, with multiple openings towards informal education. As an object of research belonging to adult pedagogy, adult education is part of permanent education, which is explored as a general direction for the development of education from the perspective of the curricular paradigm. The quality of permanent education stimulates the subjects towards extending to self-education, which at adult education level is probed by developing the adult’s capacity for lifelong self-learning/self-instruction. This capacity reflects a) the adult’s own psychological need for permanent self-development; b) the social needs, as imposed by the dynamics of permanent (cultural, professional etc.) evolution in a knowledge-based informational society. Defining adult education as a fundamental pedagogical concept that would be able to analyze the general and profound essential dimensions of the reflected psychosocial realities calls for historical and hermeneutical research, which has already been initiated at the level of a Glossary of Key Terms in Permanent Education and an Encyclopedic Dictionary of Adult Education