Dezvoltarea gândirii critice nu poate fi văzută ca o competenţă singulară, pe care trebuie să se centreze demersul didactic: or, ea face parte dintr-un set de competenţe esenţiale ale secolului al XXI-lea, determinat de parteneriatul pentru competenţele secolului al XXI-lea. Diferitele abordări ale procesului educaţional de proiectare-predare-evaluare subliniază perspectivele de interacţiune la clasa de elevi, care nu sunt relaţionate doar cu predarea limbilor străine şi nu se restrâng la o arie curriculară, fiind, în schimb, transdisciplinare.

The development of critical thinking skills cannot be seen as a solitary competence, on which the educational process needs to be focused. Instead, it ought to be perceived as part of a set of interconnected competences. The various current approaches to the development of the didactical process of planning-teaching-assessment underline the perspectives of interaction in the classroom, which are not connected to foreign language teaching only, but are actually cross-curricular.