Rolul terminologiei în actualitate
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1089 68
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-18 17:24
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
81'373.46 (16)
Lingvistică. Limbi (4990)
SM ISO690:2012
GALUȘCA, Maria. Rolul terminologiei în actualitate. In: Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: : Ştiinţe umanistice, 25-26 aprilie 2018, Chişinău. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2018, SU, pp. 73-75.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti:
SU, 2018
Conferința "Sesiune naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti: Ştiinţe umanistice, 25-27 aprilie 2018: "
Chişinău, Moldova, 25-26 aprilie 2018

Rolul terminologiei în actualitate

CZU: 81'373.46

Pag. 73-75

Galușca Maria
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 28 august 2019


Rezumat

Orice domeniu științific, tehnic, sociouman dispune de termeni proprii. Suntem conștienți de faptul că terminologia unei discipline nu este o stare, ci un proces continuu. Este adevărat că terminologia reprezintă componenta cea mai dinamică a vocabularului, care servește drept sursă principală a completării și lărgirii inventarului de unități lexicale ale limbii comune. La ora actuală, când știința se dezvoltă vertiginos, problema evoluției terminologiei este de o stringentă actualitate. De fapt, terminologia apare acum ca o disciplină ce permite a identifica sistematic, a analiza și dacă este necesar a crea și normaliza vocabularul pentru o anumită tehnică, într-o situație concretă de operare, cu scopul de a facilita exprimarea individului. Pe de o parte, este necesar să menționăm faptul că anume în ultimii ani terminologia a cunoscut o dezvoltare sistematică, iar datorită reflecției sale profunde asupra principiilor, bazelor și metodelor elaborate, ea a obținut o recunoaștere generală nu numai pe plan intern, dar și pe cel internațional. Mai mult decât atât, în prezent, terminologia pledează pentru utilizarea limbii materne și ajută la dezvoltarea ei. Ea tinde, de asemenea, să-și facă apariția într-o dezbatere politică, să participe la actualizarea limbilor și să popularizeze tehnologiile moderne.Pe de altă parte, nu există o singură abordare în studiul terminologiei ca disciplină, ci mai multe. Deci putem să menționăm trei din cele mai importante: a) din punctul de vedere al lingvisticii, terminologia face parte din lexicul specializat datorită apartenenței sale la domenii; b) din punctul de vedere al unei discipline tehniceștiințifice, terminologia este reflectarea propriei organizări conceptuale și, prin urmare, a unui mijloc de exprimare și comunicare; c) din punctul de vedere al utilizatorului (direct sau prin intermediari), terminologia este un ansamblu de unități de comunicare utile și practice, care trebuiesc evaluate în funcție de criterii de economie, precizie și relevanță de exprimare. Așadar, pentru a vorbi despre dihotomia dintre limba generală și cea specializată, trebuie de remarcat faptul că unii lingviști, inclusiv M. T. Cabré [1] și G. Rondeau [2], insistă asupra ideii că limba este un sistem complex și eterogen de subsisteme sau subcoduri pe care vorbitorul le selectează în funcție de ceea ce dorește să comunice. Ca urmare, fiecare limbă constituie un ansamblu de reguli, unități și restricții pe care toți vorbitorii le cunosc, iar acest ansamblu este numit, „limba comună” sau „limba generală”. Potrivit M. T. Cabré, limbile de specialitate sunt într-un raport de incluziune cu limba generală și în raport de intersecție cu limba comună. Însă cercetătoarea Ludmila Ungureanu [3] oferă o replică asupra tezei fundamentale a teoriei terminologice, care face o distincție clară între limbile generale și cele specializate și afirmă că bazându-ne pe exemplul terminologiei internetului, putem constata că există o interferență între ele. Alți lingviști, printre care G. Rondeau și Y. Gambier, susțin că este aproape imposibil de a trasa o linie clară între limbile de specialitate și cele comune. Datorită surselor consultate, putem afirma că ansamblul de cuvinte specializate dintr-o anumită disciplină (sau domeniu de activitate) este, după cum știm, terminologia acestei specialități. Este oportun, de asemenea, să menționăm unitățile de bază ale terminologiei – termenii, cei ce denumesc conceptele corespunzătoare ale fiecărei discipline specializate. Însă statutul terminologiei ca ştiinţă autonomă poate fi demonstrat prin stabilirea diferenţelor specifice ale acesteia în raport cu lexicologia. Conexiunea dintre terminologie şi lexicologie este cea mai directă, deoarece terminologia are ca punct de plecare metodele lexicologice-grafice. Cu timpul însă terminologia a cunoscut o dezvoltare separată, concepând şi rezolvând de o manieră proprie problemele obiectului său de studiu, metodologia sa, termenii pe care trebuie să-i creeze şi condiţiile de utilizare a acestora. Astfel, ea a obținut un caracter independent faţă de lexicologie. Deci deosebirea esenţială dintre lexicologie şi terminologie derivă din faptul că lexicologia pleacă de la cuvânt care reprezintă intrarea într-un dicţionar şi merge spre concept (principiul semasiologic), pe când, în terminologie, demersul este invers: de la concept spre termenul care-l denumeşte (principiul onomasiologic). Prin urmare, în prezent, se înregistrează o tendință generală de a internaționaliza termenii, ceea ce duce la crearea de dublete terminologice. În plus, noii termeni sunt creați prin procedee și mijloace lexicale [(derivare: hiperaciditate, subdiviziune), (compunere: stea-de-mare, prim-ministru), (abreviere: C.F.R. – Căile ferate române, SIDA – sindrom imuno-deficitar dobândit)]. Pentru elevi, ar fi bine-venit să le propunem să înlocuiască termenii din text cu alți termeni internaționali sau profesionali, prin explicarea /justificarea alegerii lor. De asemenea, este important să obișnuim elevii să lucreze sistematic cu dicționarele, să le expunem riscurile legate de utilizarea expresiilor sinonimice. În concluzie, putem afirma că manifestându-se ca disciplină și domeniu de cercetare, terminologia joacă un rol esențial: contribuie la facilitarea și eficientizarea comunicării, asigurând în același timp calitatea, datorită vocabularelor specializate, unilingve sau multilingve, precum și difuziunii lor pe scară largă către utilizatori, prin intermediul rețelelor de comunicații.