Deantroponime substantivale
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
132 7
Ultima descărcare din IBN:
2020-05-01 11:08
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
811.135.1'367'374 (1)
Limbi romanice balcanice (Limba română) (825)
SM ISO690:2012
RĂILEANU, Viorica. Deantroponime substantivale. In: Lecturi în memoriam acad. Silviu BEREJAN(ediţia a 3‒a). Ediţia a 3‒a, 9 noiembrie 2017, Chişinău. Chişinău: Tipogr. „Pro Libra”, 2017, pp. 137-150. ISBN 978-9975-4371-7-2.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Lecturi în memoriam acad. Silviu BEREJAN
Ediţia a 3‒a, 2017
Colocviul "Lecturi în memoriam acad. Silviu BEREJAN"
Ediţia a 3-a, Chişinău, Moldova, 9 noiembrie 2017

Deantroponime substantivale


CZU: 811.135.1'367'374
Pag. 137-150

Răileanu Viorica
 
Institutul de Filologie al AŞM
 
Disponibil în IBN: 20 august 2019


Rezumat

Lexicul românesc s-a îmbogăţit, în timp, cu numeroase cuvinte provenite din nume proprii. Fenomenul lingvistic prin care un nume propriu devine nume comun este numit deonimizare, iar cuvintele obţinute – deonime, formaţii deonomastice, onomatisme etc. Deonimele se regăsesc nu doar în terminologie, ci, prin lexicalizare, și-au lărgit semnificaţia și au pătruns și în limbajul uzual, fiind folosite atât în varianta literară standard, cât și în diverse stiluri (beletristic, publicistic) și registre (argou). Deonimele se clasifică, după subclasa onomastică transferată, în: deantroponime, detoponime, deastronime, dezoonime etc. Deantroponimele își au sursa în patronime (nume de familie) și prenume.

Cuvinte-cheie
Antonomază, deantroponime, deonimizare, deonomastice, deonim, deonimie, nume propriu, patronim, prenume