Articolul precedent |
Articolul urmator |
826 33 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-23 19:13 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
811.135.1'367'374 (1) |
Limbi romanice balcanice (Limba română) (1455) |
SM ISO690:2012 RĂILEANU, Viorica. Deantroponime substantivale. In: Lecturi in memoriam acad. Silviu BEREJAN, Ed. Ediţia a 3-a, 9 noiembrie 2017, Chişinău. Chişinău: Tipogr. „Pro Libra”, 2017, Ediţia 3, pp. 137-150. ISBN 978-9975-4371-7-2. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Lecturi in memoriam acad. Silviu BEREJAN Ediţia 3, 2017 |
||||||
Colocviul "Lecturi în memoriam acad. Silviu BEREJAN" Ediţia a 3-a, Chişinău, Moldova, 9 noiembrie 2017 | ||||||
|
||||||
CZU: 811.135.1'367'374 | ||||||
Pag. 137-150 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Lexicul românesc s-a îmbogăţit, în timp, cu numeroase cuvinte provenite din nume proprii. Fenomenul lingvistic prin care un nume propriu devine nume comun este numit deonimizare, iar cuvintele obţinute – deonime, formaţii deonomastice, onomatisme etc. Deonimele se regăsesc nu doar în terminologie, ci, prin lexicalizare, și-au lărgit semnificaţia și au pătruns și în limbajul uzual, fiind folosite atât în varianta literară standard, cât și în diverse stiluri (beletristic, publicistic) și registre (argou). Deonimele se clasifică, după subclasa onomastică transferată, în: deantroponime, detoponime, deastronime, dezoonime etc. Deantroponimele își au sursa în patronime (nume de familie) și prenume. |
||||||
Cuvinte-cheie Antonomază, deantroponime, deonimizare, deonomastice, deonim, deonimie, nume propriu, patronim, prenume |
||||||
|