În prezent mai multe instituţii superioare din RM pregătesc cadre de înaltă calificare în domeniul informaticii – specialişti, care se încadrează in industria informaţiei şi specialişti, care se încadrează în predarea informaticii în instituţiile preuniversitare şi universitare. Unii absolvenţi al universităţilor, de la specialitatăţile de Informatică, continuă perfectarea profesională prin încadrarea în cercetările ştiinţifice în domeniul Informaticii prin magistratura şi doctorantura. Participînd la acreditarea specialităţilor „Informatica” şi „Informatica şi Limbi Moderne Aplicate” la mai multe universităţi din Republică am atras atenţia că planurile de studii a diferitor universităţi, la una şi aceeaşi specialitate din cele enumărate, sunt diferite. Şi este clar, că fiecare din instituţiile respective consideră că planul de studii elaborat de ea la specialitatea respectivă este acel corect şi adecvat. Aceasta se întîmplă deoarece nu sunt elaborate cerinţe unice faţa de un licenţiat în informatică: informatician, informatician-translator, pedagog de informatică. Aceste cerinţe sunt cu atît mai mult necesare în cazul cînd instruirea universitară se încadrează în activităţile procesului de la Bologna. Astfel este necesară elaborarea paşapoartelor pentru fiecare profil de licenţiat în informatică. Aceste paşapoarte ar trebui să fie elaborate de specialiştii în domeniul informaticii de la toate universităţile ce pregătesc licenţiaţii respectivi. Pornind de la aceste paşapoarte şi luănd în consideraţie rapotul dintre orele pentru disciplinele socio-umane, matematică, informatică şi de specializare va fi posibil de elaborat planurile de studii la specialităţile de informatică, aproape comune pentru toate universităţile. Evident că la elaborarea paşapoartelor la specialităţile de informatică se cere de luat ăn consideraţie nivelul curent de dezvoltare a informaticii. În continuare se propune o analiză generală a nivelului de dezvoltare a informatici. Informatica reprezintă o ramură nouă a ştiinţei, pedagogiei şi industriei. Ea se află într-o dezvoltare foarte rapidă. Aceasta este demonsrat cît de regularitatea apariţiei şi dezvoltării generaţiilor noi de calculatoare electronice, atît şi de rapiditatea dezvoltării softului de sistem a lor şi a tehnologiilor de elaborare a Sistemelor Informatice (SI) aplicate sau a aplicaţiilor. Pentru a obţine o imagine mai clară a stării curente în domeniul Informaticii este necesar de a analiza cîteva aspecte ale Informaticii moderne: baza tehnică (hardware), softul (software), tehnologiile informaţionale, bazele teoretice ale informaticii. Baza tehnică a Informaticii modenă o constituie calculatoarele personale şi Reţelele de Calculatoare (RC). Calculatoarele personale dispun de o arhitectură deschisă care permite conectarea la ele a unui şir întreg de dispozitive periferice, ce sunt accesibile pe piaţa mondială: draivere optice, scanere, printere, microfoane, camere de luat vederi, plachete de conectare la reşele de calculatoare, etc. Sunt elaborate destul de bine şi aspectele tehnice de organizare a reţelelor locale şi globale de calculatoare. Calculatoarele şi RC sunt înzestrare cu sooft modern de system. Sistemele de Operare (SO) ale personalierelor moderne oferă o interfaţă grafică cu utilizatorul destul de comodă şi cu funcşionalităţi destul de largi. Permit executarea cu succes a mai multor programe, susţin diverse sisteme de programare şi oferă un şet de mijloace de automatizarea a proceselor de soluţionare a problemelor orientate spre neprogramatori. Şi totuşi în dezvoltarea resurselor informatice există un decalaj între ritmul de dezvoltare a hardware şi a software. Dezvoltarea produselor soft şi a tehnologiilor informaţionale se desfăşoară mai lent ca dezvoltarea echipamentului electronic. După afirmaţiile a mai multor experţi - informaticieni de talie internaţională, anual, aproximativ 30% din alocările de finanţe din întreaga lume sunt orientate spre dezvoltarea hardware iar circa 70% - la dezvoltarea software. Se cere de constatat, ca şi problemele ce se cer a fi soluţionate cu ajutorul calculatoarelor sunt tot mai complicate. Astvel „pprogramarea” a trecut deja prin cîteva faze de dezvoltare ( programarea haotică, programarea sistematizată) şi se află în faza dezvoltării programării generalizate. Programarea haotică se caracterizează prin faptul că fiecare programator foloseşte propria sa metodologie de organizare şi construire a programelor. Astfel de programe au fost considerate ca opere de artă. Programarea sistematizată se caracterizează prin faptul că programatorii (în mod deosebit în cadrul unui colectiv de programatori) folosesc una şi aceeaşi metodologie de elaborare a PS. Către programarea sistematizată se referă programarea structurată şi Programarea Orientată spre Obiecte (POO). Programarea generalizată se caracterizează printr-un nivel înalt de automatizare a proceselor de proiectare a PS şi prin utilizarea la maxim a experienţei acumulate de generaţiile precedente (funcţii, clase, şabloane, module, componente, schelete de aplicaţii tipice, etc.). Este evident că programarea generalizată cere un nivel înalt de standardizare şi de disciplină tehnologică, adică cere o abordare sistematizată la toate etapele ciclului de viaţă a PS. Nivelul de dezvoltare a hardului şi softului oferă posibilitatea de a soluţiona cu ajutorul CE probleme foarte complexe. La elaborarea PS pentru automatizarea soluţionării PS de regulă muncesc colective de elaboratori. În acest context prezintă interes clasificarea informaticianului american E. Yordan a PS în funcţie de 5 caracteristici: dimensiunea PS, numărul de elaboratori, timpul de realizare a PS, interacţiunea PS cu alte PS, cerinţe deosebite faţă de PS (vezi tabela de mai jos). PS Criterii Simple De complexitate medie Complexe Deosebit de complexe Aproape imposibile Numărul de linii şi de module ≈1000 linii ≈ 10000 linii, 10- 100 module ≈ 100000 linii, 100- 1000 module ≈ 1 mln linii, 1000- 10000 module ≈ 10 mln linii, 1 mln module Numărul de elaboratori 1 1-5 5-20 100- 1000 peste o mie Durata realizării ≈ 0,5 ani ≈ 2 ani ≈ 3 ani ≈ 5 ani ≈ 10 ani Interacţiun ea PS cu alte PS nu da da da da Cerinţe deosebite faţă de PS nu da da da da La elaborarea PS complexe se folosesc metodologii destul de avansate bazate pe aplicarea sisteme vizuale de programare, sistemelor automatizate de testare, sistemelor de automatizare a menagmentului proiectelor, sistemelor intelectuale, sitemelor CASE, etc. În ultimii ani tot mai des se cere elaborarea aplicaţiilor pe reţele de calculatoare: site-uri publicitare, siteme de instruire la distanţă, magazine electronice, Baze de Date distribuite, portale etc. Pentru elaborarea a aşa tipuri de aplicaţii deja au fost elaborate un şir de miloace precum ar fi limbajele de marcare, brauzerele, servicii web şi chiar medii de programare a aplicaţiilor pe RC ca de exemplu .NET. Instrumentele, metodologiile şi tehnologiile informatice au fost create cu dezvoltarea bazelor teoretice ale informaticii. Ele se bazează pe formalismele şi metodele matematicii. Se poate afirma, că după efortul intelectual depus, construirea unui program într-un limbaj simbolic de programare este echivalentă cu demonstrarea unei teoreme după metoda constructivă. Iar construirea unui sistem de programe se poate echivala cu demonstrarea unei teoreme complexe, care cere demonstrarea unui număr finit de teoreme auxiliare. Prin aceste comparări se subliniază, că dezvoltarea gîndirii formale a informaticienilor poate fi realizată şi în baza aplicării limbajelor formale de programare. Ultimele au o importanţă mare în formarea informaticianului. Cele expuse mai sus constituie o bază reală de cunoştinţe pe care trebuie s-o deţină un informatician modern şi care trebuie luată în consideraţie la alcătuirea paşaportului unui specialist – licenţiat în informatică şi a planului de studiirespectiv.