Locul si rolul deontologiei profesionale în formarea specialistului din domeniul dreptului
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1049 66
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-24 23:51
SM ISO690:2012
CAPCELEA, Valeriu. Locul si rolul deontologiei profesionale în formarea specialistului din domeniul dreptului. In: Calitatea formării specialiştilor în învăţământul superior:: strategii, forme, metode, 5-7 octombrie 2005, Bălţi. Bălţi: Universitatea de Stat „Alecu Russo" din Bălţi, 2005, Vol.1, pp. 18-20. ISBN 9975-931-97-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Calitatea formării specialiştilor în învăţământul superior:
Vol.1, 2005
Conferința "Calitatea formării specialiştilor în învăţământul superior:"
Bălţi, Moldova, 5-7 octombrie 2005

Locul si rolul deontologiei profesionale în formarea specialistului din domeniul dreptului


Pag. 18-20

Capcelea Valeriu
 
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
 
Disponibil în IBN: 1 august 2019


Rezumat

Astăzi devine stringentă problema umanizării vieţii noastre sociale şi statale, a atitunii faţă de om ca valoare supremă. Activitatea profesională a juristului se referă la interesele şi bunurile oamenilor, deseori este legată de amestecul în viaţa privată a cetăţenilor, de limitarea drepturilor şi libertăţilor unor oameni, de adoptarea unor decizii ce pot influenţa în mod cardinal destinul omului. Astfel există o necesitate stringentă de a forma şi cristaliza la jurişti o conştiinţă şi o ţinută morală care să se afle în conformitate cu cerinţele societăţii democratice contemporane. Semnificaţiile cardinale ale activităţii juristului sînt nemijlocit elucidate prin însăşi denumirea lor: realizarea obligaţiunii constituţionale a statului – ocrotirea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Un rol important în această ordine de idei îl joacă deontologia profesională, ce reprezintă nişte coduri morale specifice exponenţilor unor profesii anumite care asigură caracterul moral al interacţiunilor determinate sau însoţite de activitatea profesională. Etica juridică este determinată de specificul activităţii profesionale a juristului, de particularităţile lui morale şi de situaţia socială. Particularităţile activităţii juristului sînt atît de originale şi atît de mult afectează drepturilre şi interesele oamenilor, încît cer niste caracteristici aparte din punctul de vedere al influenţei lor asupra conţinutului moral al acestei activităţi. Marea temă a libertăţii instanţelor de drept, mai ales a celor judecătoreşti, de urmărire penală, constituie în societatea contemporană o problemă cardinală, ce înseamnă libertatea individuală, independenţa de „puterea banului”, faţă de partide şi alte organizaţii, libertatea de opinie. Totodată, libertatea instanţelor de drept nu poate fi în afară de responsabilitate, de „codurile morale” specifice ale exponenţilor acestei profesii. Din această cauză este necesar de a acorda o atenţie deosebită formării conştiinţei morale, a culturii morale, a comunicării morale şi a culturii relaţiilor morale la viitorii jurişti. Pentru a materializa acest imperativ al timpului este necesar de a utiliza potenţialul didactic al tuturor obiectelor de studiu, nu numai al eticii juridice, dar şi al disciplinelor juridice de profil, care trebuie să acorde acestor probleme o atenţie specială. Cultura morală ocupă unul dintre locurile centrale în cultura personală a juristului, în ea intră cultura conştiinţei morale, cultura relaţiilor morale şi cea a comunicării. Cultura morală se caracterizează printr-un nivel şi un conţinut anumit al cunoştinţelor etice şi al simţurilor, convingerilor, necesităţilor, calităţilor morale şi al normelor de conduită, al deprinderilor şi obişnuinţei. Viitorii jurişti trebuie să cunoască că ei trebuie să cultive în sine aşa calităţi morale ca: vitejia, curajul, cumpătarea, vigilenţa, disciplina, stăpînirea de sine, pregătirea spre a fi gata de a se jertfi întru binele oamenilor şi al Patriei. Pentru jurişti o importanţă deosebită o are cultura comunicării morale sau a comportării, care este, în ultimă instanţă, un indice obiectiv principal al maturităţii morale a personalităţii. Un important element structural al culturii morale a personalităţii este cultura relaţiilor morale, care sînt un tip deosebit al relaţiilor sociale, ce nu există practic într-o formă pură, dar sînt o parte componentă a oricăror relaţii umane ce pot fi evaluate de către om. Relaţiile morale reprezintă o legătură originală între conştiinţa morală şi comportamentul moral. Juriştii trebuie să conştiintizeze faptul că activitatea lor profesională constă în publicitatea executării funcţiunilor de serviciu şi a rezultatelor ei, controlul din partea opiniei publice, aprecierea de către ei a echităţii, moralităţii sau imoralităţii în activitatea organelor abilitate cu ocrotirea ordinii de drept. Într-un mod generaşlizat studenţii trebuie să însuşească cerinţele morale înaintate faţă de activitatea unui jurist: atitudinea faţă de om ca o valoare supremă, respectarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi a demnităţii umane în conformitate cu normele de drept internaţionale şi naţionale şi cu principiile morale general-umane; profunda înţelegere a importanţei sociale a rolului său şi a profesionalismului înalt, a responsabilităţii în faţa societăţii şi a statului ca jurist, de care, în mare măsură, depinde securitatea socială, apărarea juridică a tuturor oamenilor; utilizarea raţională şi umană a drepturilor oferite în strictă conformitate cu principiile echităţii sociale, a datoriei civice, de serviciu şi morală; principialitatea, vitejia, intransigenţa, lupta cu dăruire de sine cu criminalitatea, obiectivitatea şi imparţialitatea în adoptarea deciziilor; caracterul impecabil al comportării personale atît în timpul executării atribuţiilor de serviciu, cît şi în afara lor, incoruptibilitatea, grija faţă de onoarea personală, a reputaţiei sociale a juristului; disciplină conştientă, punctualitate şi iniţiativă, solidaritate profesională, ajutor reciproc, susţinere, curaj şi