În perioada actuală, termenul „proiect” a devenit unul dintre cuvintele de top ale comunicării. Diverse domenii de activitate umană, prin intermediul proiectelor pun accentul pe o evoluţie progresivă a calităţii vieţii zi de zi. Pentru sistemul educaţional, acest termen are semnificaţie diferită, de la proiectul unei lecţii până la o proiectare managerială. Cu ajutorul metodelor alternative,printre care este şi metoda proiect, se eficientizează procesului de instruire prin cercetare. Experienţa căpătată în urma metodelor alternative, devine o verigă de trecere a cunoştinţelor din sălile de curs spre activităţi concrete, bazate pe capacităţi cognitive de nivel superior, astfel schimbând modalitatea de a învăţa şi de a acţiona. Proiectul reprezintă o sumă de activităţi care conduc la realizarea unui scop comun şi necesită un consum important de resurse (umane, materiale, financiare, echipamente, informaţii documentare şi timp). Profesorului, proiectul îi serveşte ca metodă activ participativă conform cerinţelor unei educaţii pragmatice. Acest aspect, presupune formarea la discipoli a competenţelor de valoare prin:  Aranjarea interogării active şi a gândirii la nivel superior;  participare mai bună, sporirea încrederii în sine şi avantajarea motivaţiei de a învăţa;  câştigurile academice sunt egale sau mai bune decât cele generate de alte metode, iar elevii implicaţi în proiecte îşi asumă o responsabilitate mai mare în ceea ce priveşte propriile studii decât pe parcursul activităţilor de predare învăţare tradiţionale;  oportunităţi de dezvoltarea a unor abilităţi complexe, cum ar fi abilităţi de gândire, rezolvare de probleme, colaborarea şi comunicarea;  accesul la o gamă mai largă de oportunităţi de învăţare la ore, oferă o strategie de implicare a elevilor care aparţin din diverse medii socioculturale. În dependenţă de scopul temei de cercetare, metoda proiect, generează mai multe tipuri de proiecte în care sunt îmbinate cunoştinţele teoretice cu activităţile practice.