În articol este examinată istoria creării Acordului privind nerăspândirea armelor nucleare (ANAN), sunt evidenţiate contradicţiile de bază, apărute ca urmare a semnării lui de către unele state. Articolele Acordului sunt analizate amănunţit. O atenţie deosebită se acordă garanţiilor de securitate a ţărilor care nu dispun de armament nuclear. Autorul îşi exprimă părerea privind eficacitatea Acordului, care a pus bazele regimului de nerăspândire a armamentului de nimicire în masă (ANM) şi importanţa respectării lui de către toate ţările, indiferent de faptul posedării sau nu a ANM. Extrem de impor-tantă se prezintă eficacitatea acestui Acord în sec. XXI, în perioada creşterii şi acutizării în mod vertiginos a numărului de ameninţări împotriva securităţii. În lucrare sunt evidenţiate cauzele fundamentale ale crizei Acordului privind nerăspândirea armelor nucleare în condiţiile actuale, ceea ce este foarte actual, mai ales luând în consideraţie faptul intensificării colaborării în domeniul nuclear între unele state „de limită/dezvoltate, care au sau pot avea încurând ANM”, precum şi între unele state „dezvoltate, care au sau pot avea încurând ANM” şi „antelimită/puţin dezvoltate”. Are loc schimbul de tehnologii nucleare inde-pendent elaborate, prin intermediul cărora se reuşeşte a limita dependenţa ţărilor în domeniul nuclear faţă de ţările tradi-ţionale de export al tehnologiilor nucleare, în unele cazuri chiar permiţând unor state să devină noi exportatori de tehno-logii nucleare. În articol este menţionată necesitatea aplicării unor măsuri dure împotriva celor care încalcă regimul de nerăspândire; de asemenea, este realizată şi analizată clasificarea ţărilor proliferante.