Fauna și ecologia coleopterelor edafice din unele ecosisteme forestiere
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
523 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-05-05 10:20
SM ISO690:2012
ENCIU-BABAN, Elena. Fauna și ecologia coleopterelor edafice din unele ecosisteme forestiere. In: Sustainable use and protection of animal world diversity:: International Symposium dedicated to 75th anniversary of Professor Andrei Munteanu , 30-31 octombrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, pp. 120-121. ISBN 978-9975-62-379-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sustainable use and protection of animal world diversity: 2014
Simpozionul " Sustainable use and protection of animal world diversity: "
Chișinău, Moldova, 30-31 octombrie 2014

Fauna și ecologia coleopterelor edafice din unele ecosisteme forestiere


Pag. 120-121

Enciu-Baban Elena
 
Institutul de Zoologie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 14 mai 2019


Rezumat

Pădurile cu esenţe foioase din zona de centru a Republicii Moldova sunt considerate drept hotarul de est al ariei de răspândire a celor din Europa Centrală. În funcţie de altitudinea şi configuraţia teritoriului, există diferite tipuri de soluri, cum este brun luvic şi tipic pe versanţii superiori, soluri cenuşii tipice şi cenuşii albice pe versanţii medii şi soluri molice în depresiuni. Speciile dominante din aceste tipuri de păduri sunt: Fagus sylvatica, Quercus petraea şi Q. robur. În această zonă sunt răspândite făgetele în amestec cu Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Tilia tomentosa, stejăretele de gorun cu carpen, stejăretele de stejar pedunculat cu carpen şi gorunete monodominante. Cercetările ştiinţifice au fost efectuate în perioada de vegetaţie a ailor 2011-2012 în 2 ecosisteme forestiere din rezervaţia ştiinţifică „Codrii” (pădure de carpen cu amestec de stejar şi pădure de stejar cu amestec de frasin). Coleopterele edafice au fost colectate utilizându-se metode tradiţionale entomologice – capcane de sol tip Barber (capcanele au fost plasate în două linii, iar colectarea lor s-a efectuat la fiecare 10 zile), colectarea manuală de pe diferite specii de plante (arbori, arbuşti, ierburi), din litieră, sol. Coleopterele din familia Scarabaeidae şi Silphidae au fost colectate din diferite dejecţii animale şi cadavre descompuse. În rezultatul cercetărilor științifice s-a stabilit că fauna coleopterelor colectată în ecosistemele forestiere investigate este constituită din 42 specii, care aparţin la 19 genuri şi 4 familii. Dintre acestea 3 s-au dovedit a fi rare: Carabus ullrichi Ill. (Carabidae); Lucanus cervus L. (Lucanidae) şi Oryctes nasicornis L. (Scarabaeidae). În decursul perioadei de cercetare, mai reprezentative din punct de vedre calitativ s-au dovedit a fi familiile Carabidae (26 specii), urmată de familia Scarabaeidae (7 specii) şi Silphidae (6 specii). Familia Lucanidae a fost reprezentată prin 2 specii.Examinând componenţa de coleoptere în tipurile de pădure investigate s-a constatat că, după spectrul trofic, fauna coleopterelor din ecosistemele forestiere din rezervaţia ştiinţifică „Codrii” au fost repartizate în 6 grupe trofice: zoofagi, mixofagi, fitofagi, necrofagi, coprofagi şi xilofagi. Majoritatea o constituie grupa zoofagilor cu 17 specii (39%), fiind urmate de fitofagi cu 7 specii (17%). În ordine descrescândă urmează coprofagii (6 specii (15%)), necrofagii (6 specii (15%)), mixofagii şi xilofagii cu câte 3 specii (câte 7%). În rezultatul estimării indicilor ecologici pentru ecosistemele forestiere investigate, au scos în evidenţă următoarele: cea mai mare valoare a indicelui de diversitate Shannon s-a înregistrat în pădurea de carpen cu amestec de stejar (0,18) faţă de pădurea de stejar cu amestec de frasin, înregistrând valoarea 0,13. De asemenea, cel mai stabil ecosistem din punct de vedere al echitabilităţii s-a dovedit a fi pădurea de carpen cu amestec de stejar (0,22), faţă de celălalt tip de pădure cercetat (0,11). Datele obţinute confirmă că: ecosistemul forestier, fiind un sistem autoreglator, dispune de o faună bogată de coleoptere. Numărul şi variaţia speciilor din acest ecosistem, sunt condiţionate nu numai de varietatea, de modificarea periodică sau spaţială a principalelor elemente abiotice ale suportului ecologic, dar şi de prezenţa lor optimă, în deosebi a căldurii, umidităţii, salinităţii şi a raporturilor favorabile dintre ele. Investigațiile au fost efectuate în cadrul proiectului 11.817.08.14F, finanțat de Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Moldovei.