Spre deosebire de resturile de malacofaună terestră din epocile glaciare, întîlnite în abundenţă în depozitele de roci loesoidale din spaţiul european, cele din perioadele de încălzire din pleistocen, se întîlnesc mai rar. Acestea din urmă sunt fosilizate de obicei în straturile de soluri fosile, în special care conţin carbonaţi şi în tufuri calcaroase. Din fauna de moluşte interglaciare mai reprezentativă este cea din perioada Riss-Wurm (R-W)/Miculino/ Priluki. Pentru Europa Centrală (Cehia şi Slovacia) această faună a fost descrisă detaliat de V. Lozek (1964, 1969). În calitate de formă conducătoare este indicată specia helicigona banatica, astăzi cu un areal restrîns de răspîndire în Carpaţii Meridionali şi munţii Banatului, care este întîlnită în asociaţie cu soosia diodonta, aegopinella resmani etc.- specii dispărute din Europa, cu aegopis verticullus, pogodolina pogodula, discus perspectivus şi altele-elemente relicte, precum şi specii actuale de pădure cu foioase ca, rutheniaca filograna, Discus rotundatus, Laciniaria plicata etc. Pentru Europa Vestică (Franţa, Burgundia) J-J Puissegur (1976) indică prezenţa în interglaciarul R-W a unei asociaţii de moluşte terestre dominată de Ruthenica filograna – specie tipică pentru biotopurile de pădure cu foioase, întîlnită împreună cu helicodonta obvoluta, Clausilia bidentata, Cochlodina laminata, la fel specii din biotopuri silvice şi elemente „semi-forestiere” ca: helix pomatia, discus rotundatus, vitrea crystalina, bradybaena fruticum, şi forme mezofiele precum: Clausilia parvula, abiba secale, trihia hispida etc. În Europa de Est, pe teritoriul Ucrainei N. Cuniţa (1969) a recuperat cochilii fosilizate din sedimentele de travertine răspîndite în Podolia de Vest, vîrsta cărora este apreciată ca riss-wurminiană. Acest complex de faună, după cum menţionează autorul, conţine elemente care nu sunt specifice pentru fauna Ucrainei, cum ar fi helicigona banatica, Zebrina hohenackeri. Acestea şi alte specii identificate locuiesc în prezent între biotopurile pădurilor cu foioase şi pădurilor mixte. Altele, prcum bradybaena fruticum, Cepaea vindobonensis, helix pomatia sunt răspîndite şi în silvostepă. În solurile fosile atribuite epocii Priluki din zona de silvostepă şi de stepă a Ucrainei I. Melniciuc (1974) menţionează prezenţa preponderentă a moluştelor xerofile: Chondrula tridens, helicopsis striata, helicella condicans etc., considerate elemente stepice, întîlnite împreună cu forme care se caracterizează printr-o largă flexibilitate ecologică ca pupilla muscorum, vallonia pulhela, trihia hispida etc. Faună de moluşte din interglacoarul Riss Wurm a fost stabilită şi pe teritoriul Republicii Moldova (Prepeliţa, 2003). În partea de nord a ţării ea este reprezentată prin următoarele specii: Hecigona banatica, Ruthenica filograna, Clausilia pumila, vitrea crystallina, helix pomatia, bradybaena fruticum,– forme tipice de pădure şi care preferă biotopuri silvice, Cepaea vindobonensis, helicella condicans, Chondrula tridens - moluşte de stepă şi trihia hispida, vallonia pulhela – forme euribionte. În partea de sud în calitate de elemente edificatoare sunt semnalate speciile helicopsis striata, Chondrula tridens, Cepaea vindobonensis, care astăzi vieţuiesc în biotopuri de stepă. Astfel, din punct de vedere a structurii ecologice malacofauna interglaciară RissWurm din spaţiul european se caracterizează prin prezenţa moluştelor de pădure, care în ansamblu suportă variaţii limitate ale factorilor de mediu, şi în acest fel se prezintă ca elemente edificatoare pentru condiţiile de climă şi de landşaft din acea perioadă. Se poate de constatat, că atunci clima era mai caldă şi mai umedă în raport cu condiţiile actuale, inclusiv şi în Republica Moldova, iar vegetaţia pădurilor de tip foioase avea un areal de răspîndire cu mult mai extins. Totodată, malacofauna vizată indică asupra unei structuri zonale ale landşafturilor, cel puţin este evidentă dezvoltarea în regiunile de sud ale Europei de Est a unui peisaj de stepă.