Aureliu Busuioc, an important representative of the 60th poetic phenomenon, illustrates the type of `the total writer`. In poetry he is asentimental ironist, a histrion in games with censorship, is an aesthete who writes texts with other texts. He paid tribute to totalitarian regime, but the authentic Busuioc exists in the playful, ironic poetry, in indirect means of expressions, in its deliberate subversive character. He dynamited the clichés. The appearance of a superficial existence, the feeling of an air of lightness persists in the de-heroizing regime of the present, of the creation act through the simulation of naivety. His poetry depicts not only the symbolistic structure of modernism, but also the transition to postmodernism.

Aureliu Busuioc, un important reprezentant al fenomenului poetic șaizecist, ilustrează tipul „scriitorului total”. În poezie este un sentimental ironic, un histrion în jocurile cu cenzura, este un estet care scrie texte cu alte texte. A plătit și tribut regimului totalitar, dar autenticul Busuioc se află în poezia ludică, ironică, în forme indirecte de expresie, în caracterul ei deliberat subversiv. A dinamitat clișeele. Aparența unei superficialități a existenței, senzația unui aer de lejeritate persistă în regimul de de-eroizare a actualității, a actului de creație prin simularea unei naivități. Poezia lui înfățișează nu numai structura simbolistă a modernismului, ci și tranziția la postmodernism.