Realizări şi perspective în conservarea materialului seminal al păsărilor în condiţii in-situ şi ex-situ
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
519 14
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-12 09:21
SM ISO690:2012
BALAN, Ion, BORONCIUC, Gheorghi, ROŞCA, Nicolae, BUZAN, Vladimir. Realizări şi perspective în conservarea materialului seminal al păsărilor în condiţii in-situ şi ex-situ. In: Sustainable use and protection of animal world diversity:: International Symposium dedicated to 75th anniversary of Professor Andrei Munteanu , 30-31 octombrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, pp. 30-31. ISBN 978-9975-62-379-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sustainable use and protection of animal world diversity: 2014
Simpozionul " Sustainable use and protection of animal world diversity: "
Chișinău, Moldova, 30-31 octombrie 2014

Realizări şi perspective în conservarea materialului seminal al păsărilor în condiţii in-situ şi ex-situ


Pag. 30-31

Balan Ion, Boronciuc Gheorghi, Roşca Nicolae, Buzan Vladimir
 
Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 24 aprilie 2019


Rezumat

Polge C. şi Parkes A. S. au raportat că glicerolul posedă proprietăţi protectoare contra efectelor temperaturilor scăzute asupra spermatozoizilor. Ei au descoperit că spermatozoizii aviari, suspendaţi în soluţia Ringher, care conţinea 20% de glicerină şi congelaţi la temperatura de pînă la 79°C şi apoi decongelaţi s-au păstrat mobilitatea, care nu devia semnificativ de la aceeaşi valoare a spermiilor din lotul martor, care nu au fost supuşi congelării. Din anul 1949, după congelarea cu succes a spermei de cocoş, au fost efectuate multiple studii pentru îmbunătăţirea şi standardizarea metodelor de conservare pe termen lung a spermatozoizilor de diferite specii de animale. Acestea au inclus şi spermatozoizii de păsări domestice, însă, în pofida investiţiilor relativ intense ale comunităţii ştiinţifice din domeniul cercetării privind crioconservarea materialului seminal, aceste metode au fost utilizate neintensiv în creşterea păsărilor de curte. Unul dintre motive este faptul că însămînţarea artificială nu era utilizată pe scară largă cu numeroase specii de păsări domestice. Deşi, însămînţările cu material seminal proaspăt sunt intens folosite în reproducerea unor specii de păsări, atunci succesul procedurilor de congelare, care se aplică păsărilor de curte este foarte variabil şi depinde de speciile concrete şi liniile specifice de păsări. Indiferent de constrîngerile menţionate mai sus, ratificarea acordului internaţional asupra biodiversităţii de la Rio de Janeiro, Brazilia în 1992, a provocat noi interese în dezvoltarea metodelor de congelare a materialului seminal al păsărilor domestice. Cercetările în crioconservarea celulelor aviare, inclusiv a spermatozoizilor, au căpătat o atenţie renovantă, care au fost direcţionate asupra următoarelor proprietăţi: 1) conservarea spermei raselor rare; 2) menţinerea acceptibilă a variabilităţilor genetice în linii parentale; 3) disponibilitatea utilizării pe termen lung a potenţialului genetic de la indivizii excepţionali. Progresele recente înregistrate în crioconservarea materialului seminal aviar, în particular, de cocoş, au predeterminat activizarea gestionării băncilor de gene din   Europa şi America de Nord în realitatea mediului natural asupra condiţiilor de creştere intensivă a anumitor specii de păsări. Această activitate este foarte importantă pentru speciile de păsări domestice, care includ un număr foarte mare de crosuri rare şi linii. De exemplu, în Franţa există în jur de 154 de linii şi crosuri rare din specia gallus gallus, reprezentînd o mare diversitate de populaţii gestionate de către amatori, instituţii de cercetare şi crescătorii comerciale. Aceste linii şi crosuri sunt foarte rare în toate ţările şi sunt expuse unor riscuri de epidemii (ex: Gripa aviară). La fel sunt expuse la eşecul de gestionare şi de consangvinizare dăunătoare populaţiile mici de păsări. Aceste resurse ar putea fi salvate numai prin programe de conservare care, în mod ideal ar combina managementul in-situ şi ex-situ. Metoda cea mai fezabilă pentru gestionarea ex-situ a resurselor genetice ale păsărilor este crioconservarea materialului seminal, dar nu crioconservarea embrionilor ovocitelor sau a celulelor blastodermice şi germinale primordiale, sau a altor metode insuficient de eficace, care sunt prea costisitoare pentru programele de conservare genetică. Prin urmare, crioconservarea materialului seminal aviar, este singura metodă eficientă şi disponibilă de management ex-situ pentru toate speciile de păsări. Astfel, crioconservarea este o metoda nonfiziologică, care implica un nivel ridicat de adaptare a celulelor biologice la şocurile osmotice şi termice la congelare şi decongelare. În consecinţă, multe studii au fost efectuate pentru a se găsi cel mai bun agent crioprotector, cele mai bune metode de congelare-decongelare, cele mai optime temperaturi şi materiale (ambalaje), care vin în contact cu materialul seminal. Prin prisma acestor constrîngeri, rezultatele obţinute de către diferiţi cercetători au elucidat diverse proceduri, în funcţie de varietăţile de specie iar, uneori, şi la anumite rase din aceeaşi specie.