Insectele de carantină şi entomofauna invazivă: aspecte comune şi diferenţa statutelor
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
1025 61
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-12 17:15
SM ISO690:2012
TIMUŞ, Asea. Insectele de carantină şi entomofauna invazivă: aspecte comune şi diferenţa statutelor. In: Sustainable use and protection of animal world diversity:: International Symposium dedicated to 75th anniversary of Professor Andrei Munteanu , 30-31 octombrie 2014, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2014, pp. 26-28. ISBN 978-9975-62-379-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sustainable use and protection of animal world diversity: 2014
Simpozionul " Sustainable use and protection of animal world diversity: "
Chișinău, Moldova, 30-31 octombrie 2014

Insectele de carantină şi entomofauna invazivă: aspecte comune şi diferenţa statutelor


Pag. 26-28

Timuş Asea
 
Institutul de Zoologie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 24 aprilie 2019


Rezumat

Din analiza entomofaunei invazive s-au evidenţiat specii care fac parte din cercetarea fundamentală (ecologia insectelor) şi cea aplicativă (entomologia agricolă din domeniul protecţiei plantelor). Conform acestor intercalări, au apărut confuziuni dintre insectele din carantina fitosanitară (direcţie din domeniul protecţiei plantelor) şi entomofauna invazivă (direcţie din domeniul zoologiei). În acest context, expunem secvenţe din direcţiile respective de cercetare, fiindcă există multe aspecte comune în investigaţiile ştiinţifice şi segmentul aplicativ.    Carantina fitosanitară. ţara în care prima dată s-a aplicat termenul de carantină a fost Italia. Motivul reaplicării şi reintroducerii a acestui termen a fost insecta, actualmente, cunoscută bine – filoxera viţei-de-vie (daktylosphaera vitifoliae). Prima Convenţie internaţională dedicată filoxerei s-a organizat în Austria (1881 şi 1889), iar Convenţia pentru protecţia viţei-de-vie europeană împotriva filoxerei s-a desfăşurat în Germania (1878-1881). Multitudinea întrunirilor şi organizărilor diverselor manifestări ştiinţifice şi practice pentru soluţionarea problemei „filoxera” şi altor insecte noi care apăreau pe continentul European, a provocat organizarea primei Convenţii Internaţionale pentru Protecţia Vegetalelor (Roma, 16.Iv.1929). Următoarea insectă care a obligat continuarea evenimentelor ştiinţifice cu caracter entomologic şi din domeniul protecţiei plantelor, a fost gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata). De la aceste insecte s-a iniţiat organizarea Serviciilor de Carantină Fitosanitară în majoritatea ţărilor din lume. ţările care au iniţiat procesul de organizare a serviciului respectiv a fost Olanda şi Marea Britanie, care aveau relaţii comerciale semnificative cu cartof şi acesta era infestat de gândac. În 1948 s-a constituit Comitetul de control al insectei pentru ambele ţări, format iniţial din două persoane de conducere: N.Van Tiel (Olanda) şi V.E.Wilkins (Marea Britanie). Acest comitet în 1951 a evoluat în Organizaţia Europeană de Protecţia Plantelor – OEPP (European and Mediterranean Plant Protection Organization – EPPO) cu sediul la Paris. În următorii 11 ani Convenţia de aderare la OEPP a fost semnată de 34 de ţări, cu scopul de bază – combaterea gândacului din Colorado. După mai multe restructurări, actualmente OEPP abordează problemele de protecţia plantelor şi carantină fitosanitară la nivel global. Republica Moldova, prin România (în componenţa căreia se afla în perioada interbelică) a aderat la Convenţia de la Roma în 1932 (menită să o înlocuiască pe cea din 1929). Statele care au semnat Convenţia se obligau să înfiinţeze organizaţii oficiale de specialitate pentru controlarea plantelor agricole şi produsele agricole depozitate, să supravegheze instalaţiile de încărcare şi transportul pentru exportul produselor agricole, pentru a preveni răspândirea dăunătorilor şi agenţilor patogeni după propriile hotare. După semnarea Convenţiei, s-a lansat pentru aplicare a unui certificat fitosanitar model de însoţire de la ţara de origine a produselor până la importator. Actul normativ istoric a fost legalizat prin Hotărârea nr. 352 din 17.III.1932 „Organizarea carantinei fitosanitare şi la măsurile de carantină fitosanitară pentru protecţia plantelor agricole împotriva dăunătorilor, bolilor şi buruienilor”. Conform acestei hotărâri s-a înfiinţat şi reglementat pentru prima dată în România regimul de carantină fitosanitară prin care se preîntâmpină introducerea şi răspândirea în ţară a celor mai periculoşi dăunători, paraziţi, buruieni şi boli ale plantelor. Important a fost şi  aprobarea primei Liste a obiectelor de carantină fitosanitară pentru România (1938), unde au fost incluse speciile de insecte, iar unele valabile până în prezent: Aonidiella perniciosa (din 2013 în A2 al OEPP, inclusiv în Republica Moldova), Aulocaspis pentagona (exclusă), Leptinotarsa decemlineata (din 2013 în A2 al OEPP, dar exclusă de Republica Moldova), Epitrix cucumeris (în 2013 în A1 al OEPP), Conotrachelus nenuphar (din 2013 în A1 al OEPP), Platyedra gossyplella (exclusă), Grapholitha molesta (exclusă, dar în Republica Moldova este o specie dăunătoare pentru cultura piersicului), Ceratitis capitata (din 2013 în A2 al OEPP, inclusiv pentru Republica Moldova), Rhagoletis pomonella (din 2013 în A1 al OEPP). Actualmente pentru armonizarea carantinei fitosanitare la nivel mondial, Secretariatul Convenţiei Internaţionale privind Protecţia Plantelor (IPPC) sub egida FAO / ONU au elaborat 27 de „Standarde Internaţionale pentru măsuri fitosanitare” (ISPM). Republica Moldova se află în proces de ratificare a acestor standarde, iar primul adoptat fiind “Carantina fitosanitară” şi în context “Codul” acestui serviciu de stat prin Legea nr. 506-XIII din 22.vI. 1995. Entomofauna invazivă.  Cooperarea internaţională la nivel global, regional şi republican se efectuează pe baza Convenţiilor în domeniul protecţiei mediului şi componentelor acestuia. Menţionăm unele din cele mai reprezentative Convenţii cu referinţă la entomofaună „Comerţul internaţional cu specii sălbatice din fauna şi flora pe cale de dispariţie” (Convenţia CITES, Washington, 1973); Convenţia „Conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor din Europa” (Berna, 1979); Convenţia „Dezvoltarea durabilă – îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a omului în armonie cu natura” (Bruxelles, 1987); Convenţia „Diversitatea Biologică” (Rio de Janeiro, 1992) şi Protocolul la această convenţie (Montreal, 1994); Protocolul „Biosecuritatea” (Cartagena, 2002 şi Kyoto, 2003) ratificate în ţară prin Legile de rigoare etc. Printre primele legi din ţară direcţionate spre armonizarea cu standardele internaţionale din domeniul Mediului după independenţă au fost „Protecţia mediului înconjurător, „Regnul animal”, „Expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului”, „Securitatea biologică”, „Cartea Roşie a Republicii Moldova”, „Strategii naţionale şi Planul de acţiune privind Biodiversitatea”, Rapoartele Naţionale despre „Diversitatea Biologică” etc. Diferenţa dintre insectele de carantină şi entomofauna invazivă. Insecta care migrează de pe alt continent sau ţară, în mod special prin comerţul internaţional al diverselor plante sau părţi ale lor şi produse de origine vegetală, totodată care niciodată nu a fost înregistrată în ţara nonnativă, obţine statul de carantină. Statutul este temporar, în funcţie de durata de adaptare definitivă a speciei străine în zona nouă. După adaptare şi declanşarea impactului economic multianual al speciei, care în final se include în lista comună autohtonă de dăunători ai plantelor agricole şi forestiere, produselor depozitate din ţara respectivă, aceasta se exclude din lista de carantină. Exemple de specii cu răspândire şi dăunare semnificativă din Republica Moldova, anterior cu statut de carantină şi ulterior excluse din liste: Eriosoma lanigerum, Acanthoscelides obtectus, leptinotarsa decemlineata, Hyphatria cunea, Helicoverpa armigera etc.După excluderea insectelor respective din listele de carantină autohtonă, speciile continuă a fi investigate  de entomologii din cercetarea fundamentală. Entomofauna invazivă sau cea care pătrunde de pe alte continente şi ţări prin căile menţionate anterior, dar în mod special pe cale naturală, se cercetează după metodele recunoscute din entomologie şi rezultatele ştiinţifice se stochează în cadastrele autohtone. Entomofauna invazivă după adaptare şi devenire sau nu ca dăunători cu impact economic asupra plantelor agricole, forestiere şi din peisajul cultural, inclusiv cele cu impact ecologic şi social nu se exclud din cadastrele autohtone, liste, baze de date etc. Exemple din entomofauna invazivă din Republica Moldova cu răspândire şi impact economic şi ecologic: Lepisma saccharina, Periplaneta americana, Blatta orientalis, Blatella germanica, Calliptamus italicus, Dociosatarus maroccanus, Eriosoma lanygerum, Pemphigus borealis, Aphis gossypii, Myzus persicae, Chromaphis juglandicola, Calaphis juglandis, Trialeurodes vaporariorum, Ostrinia nubilalis, Scaphoideus titanus, Corythuca ciliata, Trogoderma granarium, leptoglosus occidentalis, Ptinus fur. Harmonia axiridis, Cameraria ohridella, Phyllonorycter platani, Phyllonorycter issikii, Parectopa robiniella, Macrossacus robiniella, Aproceros leucopoda, Obolodiplosis robiniae etc. Investigaţiile au fost efectuate în cadrul proiectului 11.817.08.13F, finanţat de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei și contractului 2/3056-4373 finanțat de FEN.