În condițiile mediului concurențial, informaţia contabilă a devenit un limbaj universal al afacerilor, deoarece, indiferent de sursa de transmitere, destinație, utilizatori, aceasta poate contribui la optimizarea calității deciziilor adoptate la diferite nivele. Şi, astfel, devine strict necesară selectarea celor mai eficiente forme de organizare a contabilității, inclusiv perfecționarea tehnicilor raportării contabile necesare în fundamentarea deciziilor economice. Informaţiile furnizate de rapoartele contabile în scopul primirii deciziilor manageriale sunt influențate de anumiți factori, dintre care: • structura şi componenţa informaţiei contabile; • identificarea caracteristicilor şi principiilor informaţiei contabile; • corelarea informaţiei contabile cu activităţile economice şi necesităţile utilizatorilor. După natura, modul de obţinere, prelucrare şi prezentare a informaţiilor pe care le furnizează, entităţile economice ţin evidenţă operativă, statistică şi contabilă [1, p.271]. Evidenţa operativă include diferite tipuri de evidenţă a proceselor de producţie şi a altor activităţi ale entității, care se ocupă cu înregistrarea şi acumularea informaţiei. Este numită operativă, deoarece obţinerea şi folosirea informaţiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în momentul şi la locul producerii fenomenelor şi proceselor economice. Informaţia dată este utilizată de conducerea entităţii în scopuri de control, are natură temporară şi de obicei este preluată şi prelucrată de contabilitate şi statistică. Statistica este un instrument de cunoaştere a fenomenelor şi proceselor economice, care serveşte necesităţilor de administrare a entităţii economice. Ea este bazată pe metode statistice de colectare, prelucrare, sistematizare, estimare curentă a informaţiei, în baza căreia se analizează activitatea entităţii. Rapoartele statistice se formează în diferite secţii ale entităţii (cadre, muncă, salariu, contabilitate) şi includ un sistem de forme bazate pe diferite aspecte aparte ale activităţii entităţii. Statistica are o sferă de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenţei, ea studiază fenomenele naturale, demografice, culturale, sportive etc.Ca formă principală a evidenţei, contabilitatea înregistrează, urmăreşte şi controlează numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric. Indiferent de forma sau obiectul de activitate al întreprinderii, ea este principalul sistem de informaţii al acesteia. Informaţia contabilă este o informaţie economică specifică, rezultată din prelucrarea prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă și completă, reprezentând tabloul de bord, suportul deciziilor economice, financiare şi gestionare ce sunt luate de către managerii întreprinderilor. Astfel, actualmente, rolul contabilităţii constă în asigurarea unei informaţii obiective şi veridice tuturor utilizatorilor, mai ales proprietarilor şi conducătorilor entităţilor economice. Informaţia economică este prezentată în toate domeniile de activitate şi prezintă un element important al progresului. Obţinerea informaţiei economice integrale este posibilă numai cu ajutorul sistemului informaţional cunoscut ca un mijloc de culegere, prelucrare, generalizare şi transmitere a datelor. Acest sistem se numeşte contabilitate şi este principalul subsistem în sistemul informaţional [3, p.9]. Datele privind activitatea economică a entităţii mai întâi se includ în sistemul contabil, apoi se prelucrează de acesta şi, în final, informaţia utilă se generalizează în vederea utilizării acesteia. Distingem două categorii de informaţii contabile: financiare şi de gestiune. Informaţia contabilă financiară este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii, creditorii, salariații, şi este prezentată acestora prin raportarea situațiilor financiare ale entității, care cuprinde: bilanţul contabil, situația de profit şi pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar şi notele explicative la situațiile financiare. Informaţia contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor interni, respectiv conducerii entităţii, şi cuprinde informaţii privind costul produselor, profitabilitatea pe produs etc. Pentru ca informaţia să fie utilă în cadrul procesului decizional, trebuie să îndeplinească patru caracteristici calitative principale: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea [2, p.24]. Inteligibilitatea – calitate esenţială a informaţiei furnizate din situațiile financiare care trebuie să fie uşor înţeleasă de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente pri-vind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate. Relevanţa (pertinenţa). Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie relevantă pentru luarea deciziilor de către utilizatori. Ea este relevantă atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare. Credibilitatea (fiabilitatea). Pentru a fi utilă, informația trebuie să fie şi credibilă. Ea este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă să reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu sursa şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică. Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare raportate ale unei entităţi în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele acesteia. De asemenea, utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare între diverse entități, pentru a evalua rezultatele activității acestora și compara indicatorii economico-financiari. La toate etapele procesului decizional se utilizează diferite informații și în aceste situații rolul contabilității este semnificativ, deoarece anume contabilitatea controlează dacă informația corespunde cerințelor înaintate pentru a fi utilă și necesară în procesul decizional managerial, pentru a lua decizii calitative. Astfel, oferta şi cererea în rapoarte contabile a crescut considerabil, ceea ce conduce la majorarea cerinţelor faţă de informaţia furnizată de contabilitate, necesară utilizatorilor în procesul decizional. Prin urmare, pentru a generaliza şi conștientiza rolul şi importanța informației contabile în procesul decizional, este necesară corelarea acesteia cu activitățile economice şi necesitățile utilizatorilor în procesul fundamentării deciziilor economice. Informația contabilă este cea mai reală, precisă, completă şi operativă. Utilizarea ei conduce la fundamentarea unor decizii economice optime în scopul asigurării şi desfășurării unei activități eficiente în condițiile actuale de dezvoltare a afacerilor.