Ştiinţa politică este „povestea instituţiilor” 1, p.128. Instituţiile politice sunt entităţi atât empirice (abordarea tradiţională), cât şi normative (raportate, în special, la comportamentul politic). Studiul de faţă se axează pe cazul uneia dintre cele mai importante instituţii empirice, formalizate ale democraţiei – instituţia parlamentară. Parlamentarismul ca fenomen reprezintă chintesenţa guvernării democratice. În conformitate cu prevederile Constituţiei, Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil 2. Forma de guvernământ a statului este republica, deci guvernarea este realizată prin reprezentanţii aleşi de către cetăţenii cu drept de vot. Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, cu un mandat de patru ani. În componenţa Parlamentului se aleg 101 deputaţi, care, în exercitarea mandatului, sunt în serviciul poporului, orice mandat imperativ fiind considerat nul. Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârșitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârșitul lunii decembrie. Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi 3. Conform legislaţiei în vigoare, alegerile parlamentare în Republica Moldova se desfăşoară în baza scrutinului reprezentării proporţionale, tot teritoriul ţării constituind o circumscripţie electorală 4. Acest tip de scrutin se bazează pe principiul că mandatele din Parlament sunt distribuite în mod proporţional în funcţie de voturile exprimate de alegători pentru un concurent electoral sau altul. Parlamentul devine astfel o reflexie politică a opţiunilor electoratului. Existenţa pragului de reprezentare împiedică fragmentarea politică excesivă a legislativului. Rolul principal în cursa electorală le revine partidelor politice. Dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova survine în următoarele circumstanţe: în cazul imposibilităţii formării Guvernului (în decursul de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură); în cazul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni; dacă nu este în stare să aleagă Preşedintele Republicii Moldova. Atunci când survind circumstanţele menţionate supra, se organizează alegeri parlamentare anticipate. Sistemul politic din Republica Moldova parcurge o perioadă de regândire a coordonatelor sale funcţionale. Deşi revenirea la alegerile directe ale şefului de stat este prezentată drept o chestiune tehnică, cu siguranţă este vorba de un impact cu mult mai semnificativ. În pofida acestui fapt, Parlamentul rămâne a fi instituţia politică decizională decisivă în cadrul „jocului puterii”. Rolul instituţiei este determinat de funcţiile acesteia. Funcţia de reprezentare a poporului este una fundamentală pentru un stat de drept. Primordial, această funcţie este pregnantă în condiţiile regimului politic parlamentar, când şeful de stat este ales prin vot indirect, legislativul fiind unica autoritate politică centrală a statului împuternicită de către popor prin vot direct să exercite suveranitatea din numele său. Dar funcţia de reprezentare rămâne a fi una perfect valabilă şi în situaţia celorlalte tipuri de regimuri politice democratice. Funcţia de desemnare a autorităţilor publice executive şi de recrutare a personalului guvernamental este o următoare activitate proprie legislativului din Republica Moldova. Parlamentul este acel care învesteşte Guvernul. Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.  Funcţia legislativă reiese din însăşi misiunea instituţiei parlamentare în calitate de unica autoritate legislativă a statului. Parlamentul elaborează şi aprobă legi (constituţionale, organice şi ordinare) prin care se exprimă voinţa generală a poporului. Trăsăturile funcţiei legislative sunt: caracter complex, caracter permanent, caracter politic. Funcţia de control parlamentar se numără printre activităţile de bază ale legislativului 5, p.333-339. De exemplu, în relaţia cu Guvernul există următoarele mecanisme de control parlamentar: informarea şi documentarea; audieri parlamentare; întrebări şi interpelări; ancheta parlamentară. În relaţia cu instituţia Preşedintelui Republicii Moldova, controlul parlamentar se exprimă prin următoarele oportunităţi: de a monitoriza respectarea incompatibilităţii Preşedintelui Republicii Moldova; de a pune sub învinuire Preşedintele Republicii Moldova pentru săvârşirea de infracţiuni; de a veghea asupra respectării normelor constituţionale de către Preşedinte. Funcţia de control poate fi completată cu cea de sancţionare. De exemplu, Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor. Printre principalele atribuţii ale Parlamentului, deduse din conţinutul Constituţiei Republicii Moldova, ar putea fi menţionate: adoptă legi, hotărâri şi moţiuni; declară referendumuri; interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării; aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie; aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui; declară mobilizarea parţială sau generală; declară starea de urgenţă, de asediu şi de război; îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi. În concluzie, Parlamentul este principala autoritate reprezentativă a sistemului politic din cadrul unei societăţi democratice, şi în special în contextul unui regim politic parlamentar. În virtutea calităţii sale de organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, Parlamentul ocupă un rol central în sistemul relaţiilor de putere în activitatea statului. Misiunea majoră a Guvernul. Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.  Funcţia legislativă reiese din însăşi misiunea instituţiei parlamentare în calitate de unica autoritate legislativă a statului. Parlamentul elaborează şi aprobă legi (constituţionale, organice şi ordinare) prin care se exprimă voinţa generală a poporului. Trăsăturile funcţiei legislative sunt: caracter complex, caracter permanent, caracter politic. Funcţia de control parlamentar se numără printre activităţile de bază ale legislativului 5, p.333-339. De exemplu, în relaţia cu Guvernul există următoarele mecanisme de control parlamentar: informarea şi documentarea; audieri parlamentare; întrebări şi interpelări; ancheta parlamentară. În relaţia cu instituţia Preşedintelui Republicii Moldova, controlul parlamentar se exprimă prin următoarele oportunităţi: de a monitoriza respectarea incompatibilităţii Preşedintelui Republicii Moldova; de a pune sub învinuire Preşedintele Republicii Moldova pentru săvârşirea de infracţiuni; de a veghea asupra respectării normelor constituţionale de către Preşedinte. Funcţia de control poate fi completată cu cea de sancţionare. De exemplu, Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor. Printre principalele atribuţii ale Parlamentului, deduse din conţinutul Constituţiei Republicii Moldova, ar putea fi menţionate: adoptă legi, hotărâri şi moţiuni; declară referendumuri; interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării; aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie; aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui; declară mobilizarea parţială sau generală; declară starea de urgenţă, de asediu şi de război; îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi. În concluzie, Parlamentul este principala autoritate reprezentativă a sistemului politic din cadrul unei societăţi democratice, şi în special în contextul unui regim politic parlamentar. În virtutea calităţii sale de organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, Parlamentul ocupă un rol central în sistemul relaţiilor de putere în activitatea statului. Misiunea majoră a